Subiecte

the cure vs ai

Odată cu vinilul mi-am amintit de The Cure și catharsisul numit Plainsong:

robert smith

Când e vorba de specialități exotice, youtube e de mare ajutor. Ba chiar face tumbe ca să rămâi să vezi încă o reclamă. Așa că în infinita sa înțelepciune artificială, mi-a propus ceva similar cu Robert Smith:

post punk

The secret behind Donald Trump’s hair, Live in Beijing. Cloudul a înțeles că sunt în căutarea unui nou look.

Și ca să îmi strice complet seara, mi-a mai propus și un cover după The Cure grohăit de Adele:

Lovesong groh groh

După care am văzut și un cover după coverul Adelei dar de ăsta o să vă scutesc.

După care mi-am amintit (singur, fără ajutor AI) de yes but no but yes but… anyway – Vicky Pollard, Little Britain pe care trebuie neapărat să-l revăd:

images.duckwduckgo.com

e pur si muove

20180301_200146mic

Vinilul revine. Un CD din 1985 sună mult peste orice vinil. Un CD din 2005 sună sub un vinil Electrecord cu Dan Spătaru. Un MP3 din 2018 sună catastrofal. Nu din cauza mediului ci din cauza masterizării și a loudness-war de 20 de ani. Fiecare “artist” vrea să se audă cel mai tare în parcare. Vinilul chiar dacă e inerent mai slab calitativ decât CD-ul sau FLAC-ul, nu e afectat de problema asta așa că paradoxal, fără să facă nimic și profitând de prostia autodistructivă a concurenței, în timp a ajuns să sune cel mai bine.

Toate aceste considerente plus mai ales plictiseala m-au împins să fac pasul: am scos pick-up-ul de la naftalină și l-am pus în priză după mai bine de 20 de ani. Am ezitat să apăs butonul power: o fi el elvețian dar condensatorii se mai usucă. Am făcut-o totuși și… magie, ledurile s-au aprins:

20180302_122447

Din păcate amplificatorul pe care îl am azi nu mai are intrare phono așa că muzica nu avea cum să ajungă la boxe.

Am scos un disc, l-am pus pe platan, am apăsat play, doza a coborât lin pe disc și ca prin minune greierașul a început să bâzâie. Mă uitam fascinat cum doza plutește și se unduiește pe discul imperfect. Uau, sculă de calitate, după atâția ani merge ca nou! Deja mă vedeam scriind postarea pe blog despre meșteșugarii elvețieni care fac lucruri eterne, sfidând legile fizicii și tantalul din condensatori.

Am lăsat doza să bâzâie încet pe disc și mi-am căutat de treabă cu gândul la pasiunea revenită de a căuta viniluri vechi prin lăzi la cine știe ce anticariate.

Și cum Haydn bâzâia monoton de vreo 10 minute, am uitat de revelație. Nu din snobism sau cine știe ce gusturi elevat-preclasice am pus Haydn ci pentru că nu am avut curajul să testez resurecția cu un disc mai valoros. Am pus totuși un Electrecord scump: muzica clasică costa pe vremuri 20 de lei, cea modernă se vindea cu 26, discul de față era o capodoperă a manufacturii ceaușiste, tăiat la jumătate de viteză – half speed mastering – a costat 28 de lei:

20180302_113354

Recunoașteți fontul?

3333

10 minute au tot scârțâit încetișor cornii și orchestra în mi bemol major la 33:33RPM când de-odată PFFFsssssss: fum înecăcios și urât mirositor cum numai componentele electronice de calitate din anii ‘70 puteau mirosi (post mortem). Am sărit la power (off of oooof) dar fumul nu se oprea, ieșea în valuri. Ce aromă vintage… Aproape flower power. Nu eram sigur dacă era esența de condensator sau tranzistor pentru că după atâta atâta timp mi-am pierdut antrenamentul. Eram sigur totuși că nu era miros de cablaj ars pentru că textolitul nu miroase așa de rău.

S-a dus dracului și ReVox-ul, și mitul meșteșugarului elvețian, și postarea fericită pe blog. Acum îmi dau seama și mai bine ce au vrut să spună Pink Floyd cu Time, Dark Side Of The Moon pe care am evitat să-l folosesc pe post de disc de test: timpul nu iartă nici măcar ceasurile elvețiene.

Am deschis geamul ca să pot evalua mai limpede situația: tomberonul de afară e gol, azi a fost ridicat gunoiul deci ar fi loc în el – tot răul e spre bine.

Totuși nu îl pot arunca până nu văd ce e în el. Diavolul care de mic copil mă îndemna să dezasamblez fiecare jucărie cu baterii ca să văd “de ce merge” a revenit.

Am scos șurubelnițele și am început să deșurubez. Materialul carcasei are ceva special: un fel metal acoperit cu teflon sau alcantara. Șuruburile de diverse mărimi și culori. Carcasa grea ca dracu’. Până la urmă cedează:

20180301_205437

Ce puține piese… Uite acolo un SN74LS04! Astea parcă erau 6 porți NU de la Texas Instruments. Încă se mai fabrică! Încerc să văd ceva afumat dar nu găsesc nimic. Uite jos niște tăntălăi albaștri cum erau pe vremuri în ocsko. Judecând după cât fum a ieșit mă gândesc că ar trebui să mă uit mai atent la sursă (adică sus – stânga). Nu văd nimic așa că bag nasul să miros.

Pac:

pffffsss

Scârba era aproape imposibil de văzut, ca un scalar în acvariu privit din față, vinovată era siguranța resetabilă încercuită, cam așa ceva:

mf-r065

Ca orice inginer bătrân știu gluma obosită că orice tranzistor protejează o siguranță deci caut tranzistorul. Nu văd nimic altceva ars sau afumat. Măsor siguranța: 0 ohmi. Îmi revine încrederea în meșteșugarii elvețieni. Ce mai am de pierdut? Pun iar ștecherul în priză și apăs power. LED-urile se aprind roșu respectiv prompt.

Aștept fumul care întârzie să apară. Pun discul, apăs play. Magie (maro): merge. Pun la loc toate șuruburile. Se pare că tomberonul nu îl vede, nu azi.

Am lăsat să susure iar și iar și iar fața de disc cu Haydn pentru rodajul de după revizia de 40 de ani. Toate bune până acum așa că m-am pus pe shopping. În primul rând am nevoie de un preamplificator phono. În al doilea rând am nevoie de o doză pentru că acum am montată o doză Unitra (ce tare!), pusă de urgență acum 20 și ceva de ani când a cedat Shure V15 Type IV din dotarea originală:

post-20-1246356866

666Shure.promo_  vs  unitra_mf-104

Am comandat o doză Audio-Technica și un preamplificator NAD, să vedem cum se vor auzi și dacă îmi voi aminti zgârieturile de pe vechiul Electric Cafe.

Adagio

Ca să vedeți ce înseamnă ReVox, pe ebay se vând kituri de condensatori pentru ReVox B790 care are acuși 40 de ani. Kitul e produs de australieni:

2018-03-02_160838

Comparați cu sculele (telefoane) vândute azi la care nu poți schimba nici măcar bateria deși unele bat spre 1000 de euro.

Tot de la profesioniști, poza cu exact piesa arsă în cazul meu:

s-l500

Pe cât e de mică, pe atât de rău miroase.

DNA fără cucuvea

Propun Preacinstitului Mugur Isărescu o emisiune de monede pe tema “rolul și rostul cucuvelei în viața noastră europeană”, emisiune care să marcheze susținerea Băncii Naționale – Aripa Paralelă pentru Laura Codruța Kovesi:

DNA fără fucking cucuvea

Dacă tot am găsit aspectul pentru avers, reversul ar putea prezenta siglele Microsoft și EADS înlănțuite, călcând fără milă în picioare corupția tradițională românească. Ah, și să fie neapărat de argint monedele pentru ca oricine adună 30 de bucăți să aibă dreptul la un denunț online gratuit. Sigur ING și Raiffeisen vor acorda dobânzi preferențiale la depozitele de arginți cu cucuvea. Parcă-i văd pe tinerii #rezistenți, cu credit Prima Casă, adunând monedele cu noroc ca la finele fiecărei luni să spargă pușculița ca să achite zeciuiala numită “diferență la ROBOR”. Hai auf wiedersehen!

lege

Principala metodă de interpretarea a legilor este cea gramaticală.

       Sergiu Andon – avocat

my name is {firstName}

Doar cine nu a programat nu a greșit, and then some:

buna

My name is {firstName}
I live on the {floorNumber} floor
I live upstairs from you
Yes I think you’ve seen me before

If you hear something late at {dayTime}
Some kind of trouble, some kind of {actionName}
Just don’t ask me what it was
Just don’t ask me what it was.

> cantaUnaSuzano(”Luka”, ”second”, ”night”, ”fight”);

fumatul azi

Dintre toate pachetele de țigări al căror martor am fost vreodată, acesta riscă să fie cel mai profund:

tigari

Uitați-vă la sicriuașul acela mititel și albișor. Uitați-vă la mămica blondă și îndurerată. Uitați-vă la lumânărica a cărei flăcărică licărește în ciuda vicisitudinilor. Nu vă uitați la bărbatul alb, de vârstă medie, probabil angajat cu un salariu nemeritat de mare, foarte probabil hărțuitor sexual al colegelor neprihănite după cum o arată clar mustața acuzatoare, pentru că e prea vinovat ca să merite atenție. Și mai ales citiți textul:

Fumatul poate ucide fătul nenăscut.

Nu v-a lovit în moalele instinctive ale capului? Pentru că dacă nu a făcut-o sunteți o brută nedemnă de lumea civilizată.

Aștept pentru colecție și celelalte pachete din colecția Fumatul Politic Corect:

fumatul produce încălzire globală

fumatul încurajează pornografia infantilă (cu copii!)

fiecare țigară omoară un pui nevinovat de pisică

fumatul stimulează creșterea părului în palmă

fumatul stimulează corupția nocturnă

fumez deci nu #rezist

fumezi? și Dragnea fumează…

fumatul încalcă independența justiției

E drept, depinde mult și ce fumezi…

Clarificare târzie: această postare nu își propune să încurajeze fumatul, pornografia infantilă cu copii mici, medii sau mai mari, corupția, ucide, rezistul, justiția, injustiția, hărțuirea, sexuală, nocturnă, diurnă, încălzirea globală, locală, majoritatea, bărbatul alb în puterea vârstei cu mustață, dragnea, tăriceanu, voiculescu, ciuma, roșie, dragnea.

turbo aroma magică

Bătrânii ca mine își mai amintesc de butonul TURBO de pe vremea 286/386:

turbo

Ce m-a dus cu gândul la ea? Butonul Aroma plus de pe espressor:

Aroma plus

Sigur în minunata lume a snobismului băutorilor de cafea cunoscători, unii preferă cafeaua fără aromă.

Ceea ce mi-a amintit de o mini-legendă despre un buton foarte similar: magic/more-magic.

litere frumos

Pe vremea mea, textul conta. Pe vremea mea unii oameni, chiar și tineri, mai citeau. Pe vremea mea, codul se scria cu tastatura nu cu mouse-ul de pe stackoverflow.

Azi tinerii sunt perfect relaxați să scrie cu Google Docs… “documente”. Cam așa:

2018-01-31_124125

Uitați-vă la linia a doua (kerning pentru cine a auzit, aspect pentru cine nu). Cum dracu’ să folosești rahatu’ asta – chiar și dat de gratis – fără să te doară ochii? Merită să te doară ochii 8 ore pe zi ca să nu dai bani? Atâtea întrebări obosejte gen.

Clarificare: postarea se referă la modul cum Google Docs afișează literele pe ecran.

mulți, mulți dar… mulți

Rețeaua Socială e pentru cei… “mulți”:

"I don’t have a kid, but I have a nephew that I put some boundaries on. There are some things that I won’t allow; I don’t want them on a social network."

     Tim Cook – CEO Apple Inc.

Tim Cook numai neinformat, needucat, prost sau demodat nu se poate numi. Paralela cu open-source-free mi se pare destul de transparentă: sărmanii cei mulți trebuie să producă pentru cei aleși. Liber. Din convingere. Gratis!

slashmusic

Ca de obicei, comorile slashdotului stau în comentarii, nu în articolul principal.

Avem azi o postare interesantă despre cât de jalnică a ajuns muzica pop azi, măsurat oarecum obiectiv. Rezumatul e clar: muzica a devenit de rahat, tot mai de rahat, de mare rahat, absolut de rahat, maxim de rahat și trendul fiind trend… insistă să continue.

Întotdeauna a exista contraargumentul “moșii le place muzica dupe vremea când erea iei la liceu”. Posibil să fie corectă ideea, cel puțin parțial. Partea bună e că tinerii din ziua de azi măcar înțeleg subconștient că pe vremuri exista ceva numit liceu.

Un comentariu de pe slashdot are o explicație inteligentă pentru propoziția “muzica veche era mai bună”:

New music has always sounded crap. It’s a case of Sturgeon’s Law (90% of everything is crap) combined with survivor bias (the 10% that isn’t crap is more likely to be remembered and still played much later). For every great song you can remember from a prior decade, there are nine more that were such complete crap that you don’t even remember that they were briefly popular.

Cu toate astea, studiul are și măsurători obiective. Orice ai face, cu rata de compresie a versurilor folosind LZV1 nu te poți pune…

LZV1 (

Refren (x4):

E vară, e soare
Femeile-s mortale
E vară, e soare,
E vară, e soare,
Hai cu toți la mare
E vară e soare.

Refren (x2)

          ) = 69 de biți (greșiți);

pedo, geronto sau agnostic?

Nici pedofilii nu mai sunt ce erau când eram noi copii…

pedro, geronto si fiul

În aceeași emisiune, țața poetesă de la știri împroașcă auditiva victimelor cu virgule ca să mascheze prin elocvență lipsa celor 7 ani la școală:

rectorul Academiei de Poliție, Alexandru Ioan Cuza…

clanța albă

Ați văzut sigur poze din Coreea de Nord în care militarii de rang “înalt” fac tumbe la fiecare glumiță de partid și de stat:

Iată și varianta subtitrată în limba americană, cu lingăii Clanței Albe întrecându-se în autoumilire publică:

Nici nu știu pe care să-l caracterizez mai degrabă, pe stângistul cu capul plecat cât să fie evidentă slugărnicia (dar nici un milimetru în plus! doar e american ce dracu) sau pe extrema dreaptă, Postelnic anglo-saxon târziu (vezi mânuțele ținute cuminte pe lângă corp). Unu singur, cel din centru-sus, nu a băgat de seamă că a venit fotograful.

Dacă săracii coreeni de nord fac tumbe pentru viața lor, ăștia civilizații o fac din pură perversiune. Încă o dată să fie clar pentru toată planeta că SUA fruncea, până și la lustruit clanța cu limbuța, de plăcere.

mysql plenar

Despre cât de “sănătos” e MySQL s-au scris multe. Alții l-au înjurat sau blestemat cu mai mult talent decât aș putea-o face eu. Un mic exemplu care m-a lovit azi:

1. Inițial (greșit):

SELECT MIN(id) FROM inbox WHERE data>2018-01-01;

rezultat: 2.635.027

2. Final (corect):

SELECT MIN(id) FROM inbox WHERE data>’2018-01-01′;

rezultat: 12.667.657

Singurul lucru care mi-a sugerat că varianta 1 nu e ceea ce-mi doream e că știam la ce rezultat să mă aștept.

Am încercat să înțeleg ce execută el de fapt în varianta “greșită” dar nu am reușit, nici pe baza intuiției nici pe baza datelor din tabelă.

Observați “el” în fraza anterioară care ilustrează încă o dată cum psihicul uman supus necunoscutului (malefic) tinde să personifice.

deschis toată noaptea

Pentru nevoi spirituale urgente vă stăm perpetuu la dispoziție, 24/7:

non stop

Timișoara, str. Gh. Doja, 2017AD.

stradal

Casă frumoasă, cinste cui te-a scris!

casa

nazca.tm

E nevoie de doctorat ca să rezolvi cuadratura intersecției de la pasajul Jiul din Timișoara:

E real! Am fost acolo și am scăpat nevătămat. Ia uite șoferul din dreapta-sus cât e de derutat sărmanul.

Patrimoniul UNESCO va fi mai bogat datorită acestui De’ Medici bănățean, patron al artelor urbane, semafoarelor redundante, și căpitan onorific de flotă pluvială: Nicolae Robu – să ne trăiască La Mulți Ani!

Notă de demisol: știu domnule primar că doar cei care nu fac nimic în viața lor râd (de realizările unui om mare, n.n.), am auzit-o la televizor rostită de un om mare, doar că eu nu râd. Mă gândesc cu un sentiment de vinovăție, ca unul care v-a votat, cât o fi totalul (vaporașe_stătătoare + biciclete_comunale_defecte_din_start + semafoare_la_mishto) și îmi dă cu minus și cu rest de nu se poate. Cine mai are puterea să râdă? Doar proștii de englezi cu al lor The Sun. Marii ctitori sunt înțeleși abia de posteritate.

google 2017

Ia de aici popor câte reclame am evitat să înghit în ultimele 45 de minute de când am deschis Gmail:

Asta înseamnă în 2017 “gratuit”. Grețos. Și fără reclamele astea, Google tot câștigă de pe urma mea ceea ce mă face să mă cam disprețuiesc ca marfă a lor.

PS: garantat, clienții Google au plătit pentru fiecare din cele 321 reclame blocate.

windows 10 și familia mea/ta/sa

Ce s-a întâmplat cu setările din Windows 10 este peste puterea de înțelegere a omului normal. În fiecare săptămână ceva se schimbă la setări, parcă ar fi viu bată-l Dumnezeu! Semn clar că nimeni nu mai stăpânește echipa – prea multe personalități dăunează grav sănătății. Încercați de exemplu să creați un user cu cont local (nu Microsoft) în ultima aromă de Windows. Dacă o veți face după update-ul de miercuri, foarte probabil veți avea o experiență diferită de a mea dar sigur va fi o aventură memorabilă, fără finalizare.

În zbaterile mele de a crea un utilizator nou (local dacă mai contează) am ajuns și la acest ecran:

windows si familia

WTF se reîntoarce iar înapoi din nou, episodul XXL sau “Ce treabă are Windows cu familia mea”?

Clar e vorba despre familia tradițională, nu despre un concept abstract de genul workgroup pentru că “se face scriere” despre copii și despre siguranța lor, despre site-uri bune, despre jocuri și orar (nu oral mă porcule!).

Dacă era doar atât nu mă îngrijoram prea tare dar în afară de familie, Microsoft se ia și de “Alți oameni”, care nu sunt membri ai familiei mele, pentru care îmi oferă șansa logării pe calculatorul meu. Bun, niciodată nu mi-am pus problema să-i tratez atât de diferit pe cei care nu sunt în familie – mulțumesc Microsoft!

Partea halucinantă (ca să vorbesc ca la televizor) vine la final, ca în orice narațiune bine scrisă. Ultima precizare, la care puțini cred că ar ajunge cu lectura având în vedere câte litere au aruncat pe ecran scriitorii neo-irealiști de la MS, ultima precizare (ziceam) e halucinantă (ziceam)(oameni buni):

This won’t add them to your family. (Aceasta nu îi va adăuga la familia ta)

Ca într-un film de Tarkovsky, ultimele câteva secunde întorc pe dos tot ce ai crezut că ai înțeles din liniștea de 3 ore care le-a precedat: ori cineva e foarte foarte nebun ori totuși de la început nu era vorba de familia tradițională? Arta nu îți dă răspunsuri, te face să îți pui întrebări.

PS: sper că într-o sinergie cu rețeaua socială mondială, la următorul update de securitate, Windows să-mi permită printr-un checkbox (sau în ce se va fi transformat acesta) să adaug (anumiți!) utilizatori, cu mult drag, la familia mea.

telekom

Citat din reclamă TV la serviciile Telekom.ro:

internetul esti tu, sunt eu, e câinele ăla…

Bă jigodie (chiar sunt rezervat dar on-topic) de ai scris textul reclamei la aceasta firmă falimentară numită Telekom, cum dracu’ te aștepți tu, infinit de incompetentule să aduci clienți la firma aia de 3 lei deranjând atâția stăpâni de câini din România?

Acum serios, dacă aș fi șeful tău nu doar că te-aș da afară în 2 secunde, te-aș da și în judecată pentru grave prejudicii aduse angajatorului. Bă fraiere, oamenii care au câine îl iubesc, e parte din familia lor, nu zici tu – mă nimeni ce ești – “ăla” despre câinele care ar putea fi al lor.

Multă multă prostie la firma asta, nu e de mirare că se duce dracului pornind din poziție de monopol cu tot cu contract secret cu statul român. Du-te și te împușcă precum calul cinematografic. Reclama asta este un exemplu despre cum să distrugi firma care te plătește șă-i lingi laba.

18++

Vă prezint, în premieră pe țară, afișul din WC-ul de bărbați al unei clădiri de birouri moderne, în care își desfășoară activitatea firme de avangardă în domeniul IT printre care pot numi UBER-ul din localitate.

Așadar, puneți-vă ochelarii de soare și centurile de siguranță, așa arată instrucțiunile de utilizare din WC-ul bărbaților programatori ai secolului 21:

20171024_131734

Dacă vedeam afișul ăsta în WC-ul fermei de vaci de la Bulgăruș credeam că e umor. Acolo unde l-am văzut m-a blocat în situația de a nu reuși să rezolv problema pentru care am călcat pragul așezământului.

După ce m-am uitat și m-am uitat iar și m-am minunat cât de jos a ajuns meseria asta de inginer software (sau conexe), ca un adevărat profesionist am zărit bugul:

20171024_131804

Acum serios bă programatoare cult în cap care ești tu de ai lipit rahatu’ pe perete (și chiar nu știu cine e, poate fi chiar un coleg – doamne ferește!), alege dreq un font civilizat dacă tot faci declarații de opinie. Uitați-vă la ă comparat cu a. Dacă ar fi folosit Arial sau Tahoma era prea de porc, puteam crede că e fan Microsoft. Așa, a ales un font sau un OS unde… tot ce avem în loc de spirit e substituția.

Mi-e jenă pentru meseria pe care o practic ori de câte ori am nevoie să merg la WC la etajul 1 (pentru că la etajul 2 e ruptă cheia în ușă). Asta ca să nu zic lucrurilor pe nume că poate greșesc fontul. Pișa-m-aș pe ea cultură. Scuzați!

WordPress Appliance - Powered by TurnKey Linux