seo

Google azi face și desface afaceri și destine. Cum schimbă careva acolo a șaptea zecimală la o constantă din algoritmii care calculează rankingul paginilor, cum apar știri despre nu știu care restaurant falimentat de Google care l-a coborât în raking pentru că precis nepoata de soră a lui Larry Page a răgușit din cauza apei prea plate. Așa se întâmplă când te cațeri cu afacerea până pe ultima creangă care te poate susține și încă puțin mai sus: la prima adiere cazi.

Să fii pe prima pagină la căutări după cuvintele care te definesc este o condiție existențială, precum ploaia pentru agricultorii primitivi. Și tot la fel cum nevoia de ploaie în relație cu natura necunoscută a generat religia, așa nevoia de trafic pentru a produce vânzări generează sentimente mistice în raport cu enigmaticul zeu al internetului – Google. A proliferat o întreagă tagmă de popi, șamani, vraci, felceri, escroci, curve SEO, facultăți și cursuri postliceale, școli profesionale, doctorate și doctorițe, pluginuri, plugouturi, cărți de rețete, cărți de rugăciune, lanterne breloc, tabere de vară sau apă de gură SEO friendly. Așa cum preoții au menirea să-ți optimizeze (=manipuleze) relația cu Dumnezeu, așa specialiștii SEO au menirea să-ți optimizeze (=manipuleze) relația cu Google.

Ca orice activitate umană, SEO (optimizarea pentru motoare de căutare) e o meserie tot mai specializată. Fiecare șaman are acreditări înrămate, glob de cristal și ritualuri stricte, parțial dezvăluite, rar motivate, disponibile la orice preț își permite să plătească credinciosul. Cei mai de vază aleși au trecut cu autobuzul prin fața intrării din spate de la Mountain View unde și-au făcut un selfie ca probă a harului.

Sau există și atei ca mine care cred că ploaia picură din norii generați de condens, indiferentă la superstițiile și ritualurile agricole primitive. Ce banal, ce oameni limitați, câtă lipsă de anvergură…

Google nu sunt atât de imbecili ca o rețetă, fie ea de 20 de pagini, fie ea incantată de 3 ori pe zi, fie ea oricât de mistică sau secretă, fie ea cu 3 peceți patriarhale să îi deruteze în ce privește conținutul paginilor tale. Dacă îi suspectezi de atâta prostie încât să crezi că-i duci ușor și multă vreme cu preșul manipulând rankingul ai greșit domeniul. Ca să îl citez pe unul dintre ei (de mare rang): e trist că mințile cele mai luminate ale generației mele își investesc munca și inteligența în cum să-i facă pe oameni să dea click pe reclame. Trist dar adevărat – chiar e vorba de oameni foarte deștepți plătiți să-ți radiografieze OBIECTIV paginile de internet.

Specialiștii de la Google (aici o zic pentru prima dată fără ironie) știu EXACT ce își doresc de la paginile indexate: să le măsoare și aprecieze CORECT în câteva privințe simple pe care le poate oricine înțelege intuitiv, nu e secret, nu e mare știință, e de bun simț:

  • conținut relevant, bogat, clar, distinct, diferențiat (nu neapărat dorit, nu e concurs de frumusețe, și dacă ești urât cineva te va căuta dacă te poate cumva diferenția);
  • autoritate și încredere în autor (date de referințele la paginile tale făcute de alți autori DE ÎNCREDERE, contează mult nu doar ce se zice ci și cine zice);
  • disponibilitate permanentă, viteză de încărcare, aspect lizibil, alți parametri tehnici care fac conținutul ușor, plăcut și larg disponibil;
  • cât mai puține elemente care îngreunează utilizarea sau resping utilizatorul (reclamele în pagină COBOARĂ în ranking. Google care vinde reclamă își sancționează partenerii. A zis cineva că viața e dreaptă?)
  • satisfacția celor care au dat click (dacă 10.000 de lemingși au fost fericiți e foarte probabil ca și următorii să fie);

Sigur sunt și alte multe și mărunte criterii dar esența e simplă: fă-ți treaba bine. Nu încerca să trișezi, nu fi impostor, fi sincer în ce prezinți, fi interesant, spune ceva ce merită să fie citit, fi puțin altfel ca să meriți o recomandare. Nu e ușor să faci toate astea. Nu există rețetă să fii interesant sau deștept sau atractiv. Și dacă ar exista rețete parțiale, ele te ajută să fii mediocru, în cel mai fericit caz să nu fii penalizat, nicidecum să strălucești pe prima pagina. Asta pentru că alte sute de milioane de pagini respectă automatizat exact aceleași rețete deci vei fi unul din sutele de milioane cu minime șanse de a fi observat de algoritmi ca să fii promovat sus în top. Cu cât e mai strict respectată rețeta șamanului, cu atât e mai sigură calea spre mediocritate. Rețetele care exploatează mici breșe în Marele Algoritm expiră inevitabil în momentul în care prea mulți folosesc trucul și efectul e observat de arhangheli și anihilat prin ajustarea altei constante secrete. Singura rețetă care ține e să fii corect, cinstit, muncitor, sincer, bogat în conținut, rapid, plăcut, click-ăit, satisfăcător adică să-ți faci treaba bine. Asta dă ranking real, durabil, interesant pentru Google, poziție care nu se schimbă la fiecare ajustare a algoritmilor secreți. Pentru asta e de muncă.

Google te cunoaște bine și pe tine ca autor și îi cunoaște bine și pe potențialii tăi căutători, mai bine decât mamele și nevestele lor la un loc. Nu merge ca la doctor, stând gol pușcă la consult, să-l faci să creadă că ești mai dotat decât ești de fapt folosind… pluginuri WordPress. Pur și simplu se vede de către oricine, cu atât mai mult de un profesionist.

Ca agricultorul primitiv în fața zeului ploii, nu poți să-l înșeli cu șmenuri ieftine pe Google. Google vrea despre pagina ta să cuantifice ADEVĂRUL (vede el apoi cum să-l folosească pentru minciună și manipulare, de asta se ocupă alt departament). Nu merge să înveți 3 acronime și 3 trucuri de conversație pentru a evita subiectele sensibile și să impresionezi interlocutorul. Ar fi prea ușor. Google nu e doar un interlocutor. Google e un confident, un formator de opinii, un profesor, un sfătuitor, un poștaș, un ghid pe stradă și în viață, un vânzător la sexshop, un bibliotercar, e amanta bibliotecarului, e un doctor și e și furnizorul lui de hașiș, e agentul de turism al bunicii tale, medic veterinar și dresor de câini, cântăreț, actor și măscărici, e autorul moral al rețetei de castraveți murați mâncați la prânz, e colecția completă și adnotată a codurile de bare de pe biletele pentru WC public sau expoziții de artă renascentistă, e un imens și sensibil telescop îndreptat permanent spre sufletul tău, e toate astea și încă multe multe altele. Adevăr vă spun: nu ai cum să Îl minți. Dacă crezi că-L poți manipula (optimiza), nu I-ai înțeles natura, nu ești încă pregătit să-L primești în viața ta. Fi drept, fi umil, fi sincer, poartă-te cum se cuvine cu un Zeu. Așa să ne ajute Eric Schmidt, Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *