twitter vs people

Într-un debil exces de autoinfatuare, Twitter – serviciul de care nimeni nu are nevoie deși câțiva ziariști îl folosesc, nu știu nici ei de ce – impune ca utilizatorii rețelei TOR care se conectează la minunatul și neprofitabilul împrăștietor de zvonuri să ofere un număr de telefon valid.

Ha ha ha. Probabil aburiți alcoolic de cât au impresia că valorează, Twitterii nu pricep cine (nu) sunt ei și cine e TOR.

TOR sunt UTILIZATORII mă milog ofertant de rudiment de miniserviciu ce ești. Spune mulțumesc că te bagă dracului cineva de acolo în seamă la cât de puțin ai de oferit, nu le pune condiții. Foarte curând când se va dezumfla și bula asta de nonvaloare online numită Twitter, o să găzduiască ei însuși niște relee și câteva puncte de ieșire din TOR, doar doar îi mai bagă cineva în seamă și le donează 5 dolari de milă. Cât tupeu infect – s-a suit scroafa în copac. Sau ți-a sugerat secretara adjunctă de la NSA că anonimitatea nu e tolerată în lumea “civilizată” și ai pus botu’ imediat ca slugoiu’? Oricare din alternative e adevărată, jegul pute de la distanță.

Apropos, folosește dracului cineva din lumea reală Twitter?? Dacă da, păcat. Hai jet!

3 thoughts on “twitter vs people”

  1. Tweeter e (supra)evaluat la 30 miliarde de dolari in timp ce scriu eu aceste cuvinte. Deci poate are ceva valoare … pentru cineva.

  2. Acum vreo 4 ani primisera o oferta serioasa de cumparare de 10 miliarde si au refuzat-o.
    Nu cred ca sunt un mini-serviciu fie si din cauza ca toata lumea stie de twitter; poate ca twitter impune conditiile astea lui TOR pentru ca si altcineva de mai sus i le-a impus lui twitter (nsa / guvernul / guvernul mondial / iluminati / etc)

  3. Cred că e greșită afirmația că Twitter impune lui TOR. TOR nu e cineva căruia să-i impui, e o metodă/protocol/rețea de comunicație. Cum să-i impui ceva „lui” SSL, „lui” HTTPS sau „lui” TCP-IP? Companiile de telefonie mobilă care ofereau servicii de date se luptau (penibil) cu serviciile VOIP. Lupta mi se pare similară. Nu poți băga spiritul înpoi în sticlă pentru că te incorzi și vrei neapărat. Când s-a inventat telefonul, oricât de tare s-a forțat telegraful, viitorul a fost previzibil.

    E destul de îngrijorător că organizațiile astea de care zici au ajuns să se manifeste direct, public și pe față și să determine așa mizerii (vezi alt exemplu legat de criptare – PayPal care refuză plățile spre Mega.co.nz pentru că Mega au criptare prea bună – justificarea refuzului nu are niciun sens logic măcar la nivel de mascaradă). Oare riscau ceva Twitter nesupunându-se? Sau sunt și ei în prima linie a voluntariatului mondial precum Dropbox. Pe când o Condoliță Rais în board pentru pedigree? Poate nu s-a vândut pentru că e concesionat pe 99 de ani guvernului? Există o diferență între companiile care măcar încearcă să creeze aparența de rezistență și cele care publică scrisori de inteție spre servicii și API-uri în NYT. Până și Google vor să pară că în teorie secretul informațiilor private i-ar interesa deși nu îi crede nimeni dar măcar încearcă (vezi sondajul din SUA în care NSA aveau o cotă de încredere superiară lui Google). Microsoft și Apple și ei se luptă în justiție cu autoritățile pentru aparența asta. Poate așa le-a dat ordin Organizația, să facă puțin circ în justiție ca lumea să fie mai încrezătoare. Clienții trebuie diferențiați. Cei cărora nu le pasă cu Dropbox, cei cărora le pasă dar nu îi duce mai mult mintea cu Googledrive sau Onedrive. Cei cărora le pasă cu mega.co.nz până îi virusăm/falimentăm și pe ăia.

    Ar trebui o postare separată despre cum văd eu „valoarea” și „perspectivele” Twitter în contextul a ceea ce au de oferit (de ce i-am zis „mini”) și a altor exemple istorice.

Dă-i un răspuns lui mrx Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *