bacalaureat 2011.ro

Context: sesiunea de vară 2011 a examenului de bacalaureat, România.

Rezumat: 45% din participanți au promovat, 50% din ei nu înțeleg de ce.

Detalii amestecate cu impresii personale:

45% procent de promovare e CU MUULT pentru nivelul general de educație din România. 25% mi se pare un procent ceva mai rezonabil. În țara unde un proaspăt inginer mecanic nu știe ce înseamnă “a stârni”, unde la seminariile de la facultățile de construcții pe la rezistență se predă teorema celor trei perpendiculare, unde absolvent fruntaș la facultatea de calculatoare nu știe sincer ce e Microsoft Office, aici unde nu avem hîrtie la wc-urile facultății dar luăm supercalculator pe credit pentru desăvîrșirea computațională a prostiei, trei sferturi din cei care primesc diplome universitare nu merită nici să promoveze clasa a 8-a.

De la cîrma înaltă a ministerului învățămîntului din această țară, un băiat care a fost răsplătit cu scaunul ministerial pentru demonstrații vecine cu imbecilitatea despre pumnul prezidențial care nu putea lovi hiena pesedistă de copil din public, băiatul ăsta care nici în clin nici în mînecă nu are cu învățămîntul se mîndrește că în sfîrșit a dovedit țării că crește proști. Un mare pas înainte ce-i drept, cineva complet pe lîngă subiectul învățămînt ne arată că viitorul sună analfabetic. Primul pas a fost făcut, bravo fizicianule expert în box, poți pleca, rolul tău s-a încheiat. Nu avea omul cu ce înțeleagă că din atribuțiile ministrului învățămîntului nu face parte în primul rînd să arate țării că e proastă ci să o educe tocmai ca să nu fie proastă. Dacă te poți mîndri cu ceva ca ministrul al învățămîntului, eventual ar fi că țara s-a mai deșteptat, nu că tu ai reușit să-i arăți verde-n față că-i tîmpită la timpul prezent spre viitor.

Pentru vaișamarnicul de ministru lingău expert în fizica pumnilor neaplicați copiilor parșivi nu mă osteneam să scriu azi pentru că nu e semnificativ individul. Despre o tovarășă profesoară îmi vine să scriu pentru că ea e mai reală și mai adevărată, e culeasă direct din natură, fără criteriul limbistic de selecție care se aplică miniștrilor, e o felie din tortul stricat al realității.

Tovarășa profesoară de matematică Victoria Dobrovolschi a fost pînă recent director la Liceul Ion Slavici din Timișoara (scuzați, nu știu care-i ăla deși am făcut și eu liceul prin zonă). A fost și nu mai este directoare la liceul respectiv pentru că și-a dat demisia. Și-a dat demisia pentru că… niciun elev al liceului condus de domnia sa nu a luat bacul – nici unu singur. Și oricum anul școlar fiind încheiat, susnumita nu mai putea profesa pentru că era obligată să iasă la pensie – circumstanță care face cu atît mai valid moral gestul de a-și da demisia… Acum eu nu o cunosc absolut deloc pe tovarășa profesoară de care spun dar am auzit-o cuvîntînd la televizor și mi-a ajuns ca să-mi reîntăresc convingerea că din cloaca în care se află, învățămîntul din România nu are șanse să iasă într-o generație.

Ce susținea la televizor tovarășa? Pe scurt și cu cuvintele mele, părerea dumisale era că eroarea principală care s-a produs la bacalaureatul ăsta este una foarte simplă: sistemul în frunte cu limbistul fizician nu a înțeles că nu putem trata toți eleviiii după aceleași criteriiiiii. Adică nu se poate (de fapt tocmai s-a putut dar nu s-ar fi cuvenit) ca elevii absolvenți ai cursurilor de zi ai parodiei numite liceu să fie judecați după aceleași criterii ca și absolvenții de la seral sau fără frecvență. Elevii de la seral nu pot fi la fel de bine educați (scuzați exprimarea) la fel de bine ca și cei de la zi iar cei de la fără frecvență chiar mai rău deci fiecare ar trebui să dea bacalaureatul după criterii mai uman adaptate posibilităților sale. Mai simplu elevii de la zi ar trebui să dea un bac mai greu decît cei de la seral pentru că sînt mai educați iar cei de la fefeu chiar mai ușor decît cei de la seral. Și evident deși neprecizat explicit că diploma încasată un urma unui astfel de examen ar trebui să fie identică la toți că prea ne-am săturat de nedreptăți și inechitate. Asta ar fi atît problema cît și cheia succesului în învățămîntul românesc și speră tovarășa directoare că se va înțelege.

Ați văzut ce simplu ar fi fost? Dacă le dădeam un bac mai ușor copiilor de la seral și unul gratuit cu start de la nota 5 celor de la fără frecvență, România ar fi fost dintr-o dată mai deșteaptă și cu toții ne puteam relaxa pentru că medicii care ne vor trata la pensie vor reuși în fine să evite măcar în foile de externare din spital exprimările care îi depășesc gramatical și nu să le ia neînfricați și inconștienți la trîntă.

Sperăm că gestul de onoare al tovarășei directore cu toți elevii picați la bac să fie urmat și de ministrul învățămîntului așa încît odată încheiat ultimul an școlar înainte de vîrsta ministerială obligatorie de pensionare, savantul să-și dea demisia și asta pentru că țara nu l-a înțeles.

1 thought on “bacalaureat 2011.ro”

  1. 1. cred ca se acorda o importanta prea mare liceului si pe cale de consecinta bacalaureatului; ma uit pe strada si ma intreb citi dintre cei care trec pe linga mine shtiu ce e aia limita (nu zic nimic de derivate si integrale) sau ce e aia coeficient de frecare la alunecare. Oamenii nu shtiu, cu toate ca chestiile astea se invata in anii mici de liceu. Intrebarea ar fi daca ei chiar ar trebui sa le shtie. Marea majoritate (80%+) nu au nici nevoie nici interes in legatura cu mai tot ce se face in liceu. Poate 15% sa fie interesati intr-un singur domeniu din cele predate in liceu si poate inca 5% sa fie interesati in mai multe domenii.

    2. se pare ca nu e mai „trece” asa de usor la Bac pt ca s-au pus camere de supraveghere in clase in timpul examenelor. Oare ce spune chestia asta despre noi ca popor daca in Timis in 2010 (fara camere de supraveghere) au trecut 82% iar in 2011 (cu camere de supraveghere) au trecut doar 32%. Mi-e greu sa cred ca copii sint extrem de prosti anul asta sau ca profesorii numai anul asta nu si-au facut treaba.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *