în pielea altuia

Aseară am instalat Ubuntu 10.04 Netbook Edition pe un Acer Aspire One primordial (AOA 150-Ab), cel mai vîndut model de netbook dacă rețin bine. Instalarea a mers bine, am avut și rețea wireless imediat după bootare, totul a mers strună. Am fost bucuros că în fine am Open Office 3.2 și Firefox 3.6.3 (ultimele versiuni) fără să rog pe cineva priceput să mă ajute.

Am aflat pe această cale că pot exista pe ecran (și în general în spectrul vizibil) culori și combinații de culori mult mai urîte chiar decît cele din Windows XP! Te dor ochii de la maro cu roz sau mov, nici nu am cuvinte pentru a descrie situația cromatică. DAR… experiența instalării a fost una așa de pozitivă încît culorile cu care vine chiar nu contează (cel puțin nu în prima zi).

M-am bucurat de toate astea și cum oricum nu fac nimic în Linux (pe netbook l-am pus doar să-l văd și să mă joc puțin, poate… cine știe), am dat să-l închid. Ca orice utilizator novice ce sînt (cel puțin pus în fața unui Linux), am închis natural capacul cu ecranul. Speram să se întîmple ceva rezonabil adică să pun netbook-ul în standby.  Nu s-a întîmplat asta. A continuat sa meargă. Dacă eram un utilizator cu adevărat novice, mergea pînă murea bateria dar eu nu am fost ATÎT de novice, m-am uitat să văd dacă becul din frigider e stins (amintiri sau sechele din vremea de început a lui Vista). L-am deschis. Ecranul era negru dar luminat. Ce sa fac? Am ținut apăsat 4 secunde pe Power și s-a oprit. Asta e.

Bun, dar ce să-i fac să meargă bine?

Eram complet pierdut. Aveam în față un calculator care “nu mergea bine” iar eu eram utilizatorul novice. Mă simțeam ca neștiutorul în ale Windows-ului (utilizatorul implicit) care cumpără laptopul cu licență și plin de gunoi original, marca Symantec & Co, de la selgros. Se duce cu el acasă și nu înțelege de ce stă 45 de minute ca să pornească, de ce nu intră în standby, de ce nu x, de ce nu y. Am simțit și frustrarea și neputința provenite dintr-un “mic detaliu” lipsă. Cînd ești novice, cel mai mic detaliu poate fi insurmontabil. Dacă nu merge totul perfect ești blocat.

Acum îi înțeleg pe cei care vorbeau urît de Vista. Vorbeau urît pentru că au pățit lucruri urîte care pentru ei erau greu sau insurmontabile.

Întreabă specialistul în Linux despre treaba cu standby (tu fiind novice) și o să-ți răspundă probabil că e un nimic, se rezolvă imediat, sudo sudo sudo sudo, vezi aia? sudo sudo, apare? acum, merge? sudo sudo restat și e OK. A fost ușor, nu? Nu e un motiv să nu folosești Linux!

Întreabă specialistul în Windows despre treaba cu standby (tu fiind novice) și o să-ți răspundă probabil că e un nimic, se rezolvă imediat, click dreapta / manage, remove , update driver, restart. Nu merge? Click dreapta, properties, bifează acolo, apply. A apărut? Restart și e OK. A fost ușor, nu? Nu e un motiv să nu folosești Windows!

La cîteva zile după ce am fost externat din spital după o operație, îmi tîram picioarele pe o trecere de pietoni. La mine se uitau vreo 2 șoferi nerăbdători și nemulțumiți că nu mă mișc mai repede să-ți poată vedea de treabă. Atunci am înțeles că și eu am fost șofer nerăbdător fără să am idee ce o fi cu cel care traversează agasant de încet. Pentru mine atunci, traversarea era greu surmontabilă. Șoferii care mă priveau nerăbdători erau specialiștii pentru care treaba părea un fleac.

Vreo 10 “detalii” d’astea au adus un renume cumplit pentru Windows Vista. Vreo 10 “detalii” d’astea (+foarte mulți bani) țin Linux sub 3%.

Cînd ți se întîmplă așa ceva și ești novice (deci majoritar) și măcar puțin pretențios, nu poți fi decît foarte nemulțumit. Pe de altă parte e rezonabil să aștepți ca un lucru extrem de complicat cum e un sistem de operare de genul Windows sau Linux să meargă perfect? Nu!

Ce se poate înțelege din asta? Că un utilizator novice și cu oarecari pretenții de la viață nu e rezonabil să aștepte să fie fericit în fața unui calculator?

Poate prea încercăm să democratizăm ceva nedemocratizabil.


PS: ca să fiu foarte corect, am văzut în final notebook-ul și trecînd corect în standby la închiderea ecranului și asta fără să-i fac nimic (oricum nu aș ști ce), atîta că nu prea te poți baza că o va face și data viitoare dar altfel mi-a arătat că știe.

PPS: și cînd face standby, îl asculți cu urechea lipită și ești convins că e oprit, dacă pleci puțin de lîngă el și nu ești atent, cînd revii îl găsești mergînd. Cînd se înnegrește ecranul a power management, lumina din spate rămîne aprinsă. Power managementul nu e ușor nici pe un calculator atît de tipic… Și învinovațeam Vista acum 4 ani că nu-i iese… Ce nedrept eram.

PPPS: culorile sînt tot așa cum ziceam: te fac să regreți maroul precedent.

Am găsit o bună descriere a culorilor de care vorbeam: „The default background for Lucid reminds me of the early days of colour television when the tube would become magnetized leading to unpleasant blotches of colour”. Poetic și exact în același timp.

7 thoughts on “în pielea altuia”

  1. Foarte interesanta analogia cu trecerea de pietoni. As schimba putin optica si as spune ca eu sint soferul (care incearca sa foloseasca pc-ul) si pietonul e sistemul de operare. Oare ma intereseaza pe mine care sint motivele pentru care programul nu e prietenos?
    Ai mai discutat problema asta inainte si o reamintesc eu aici: programatorul trebuie sa incerce sa vina in intimpinarea novoilor / dorintelor utilizatorului.

    1. Aia ce faci tu cu pietonu calculator e personificare dar nu cred ca e cazul.
      Eu pe programatorii de la linux/windows care nu-s capabili de standby nu i-as banui de rea credinta. Nu iti poti propune sa faci asta intr-un fel nesatisfacator pentru user. BTW, screensaverul din Ubuntu 10.04 pe netbookul respectiv face ecranul negru dar lasa lumina aprinsa in spate.
      Sint alte lucruri chiar diabolice insa. De ex au mutat x de inchis ferestrele din coltul din dreapta in coltul din stinga, uite asa pentru ca e mai estetic si ca sa nu poata fraierii din windows sa-si faca treaba (nevermind ca nu prea mai pot nici bietii linuxisti mai batrini sa dea de buton decit dupa citeva sudo cu care si-l multa la loc in dreapta). Asta e penal. Power managementul… e nevinovat.

    1. Nu e Sudan Social Development Organization. E ceva de specialisti din Linux, nu e pentru oricine. Nici noi nu stim dar ne dam mari. E ceva ce tre’ sa scrii inainte de fiecare linie pe care o tastezi ca sa repari calculatorul cind nu merge bine. Ce urmeaza dupa e variabil si imprevizibil. E ca un fel de LaTex in sensul ca eu pe ambele chestiuni le vad incomatibile cu mintea umana medie. E magie.

  2. sudo IHS!

    Multumesc pentru raspuns! Stiam eu ca-i ca la Matache macelaru`, mirodeniile de-aici… nu-s pentru oricine, dar nu strica sa INCERC sa inteleg; eu persist!:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *