fonturi în windows 8.1

Pe vremuri Windows avea cea mai clară și mai lizibilă randare a textului pe ecran. Rezultatul pe total era o plăcere pentru ochi. Luați dacă aveți de unde un telefon cu Windows Phone 6.1 de acum… mulți mulți ani și priviți textul: literele arată și se îmbină perfect în cuvinte deși rezoluția e foarte slabă:

win61

Prețul clarității era plătit prin dificultățile la scalarea perfectă. Mai exact, textul “scris cețos” afișat cu Arial de dimensiunea X avea lățimea în pixeli L. Același text, afișat cu același font de dimensiune dublă, în Windows nu avea riguros lățime dublă în pixeli pentru că se prefera afișarea clară în detrimentul scalări perfecte (erorile sunt cauzate de alinieri la nivel de pixel mai ales la DPI mic/fonturi mici) și sunt marginale, provin simplist vorbind din “rotunjiri”.

Odată cu creșterea rezoluțiilor și a densității pixelilor a devenit tot mai important ca textul să se scaleze perfect la nivel de pixel așa încât modificând dimensiunea fonturilor / DPI, rezultatul să fie exact previzibil (textul mărit la 125% să se cuprindă perfect în cadrul unui buton scalat la 125%). Mulți știm cum arătau aplicațiile când se alegea o setare diferită de 100% la DPI: textele nu mai intrau în butoane, etichetele explicative deveneau prea mari și își pierdeau alinierea cu listele sau alte controale la care se refereau, eventual ajungeau să se suprapună.

Din nefericire nu există soluție care să rezolve simultan claritatea textului pentru fonturi mici relativ la grila de pixeli și scalarea corectă. Dacă scalezi corect, textul mic e greu lizibil și cețos. Dacă afișezi clar textul mic, nu mai poți scala perfect.

Windows a fost clădit cu prioritate pe claritate pentru că la vremea respectivă nu exista nici măcar perspectiva îndepărtată pentru 400+DPI, lucru care acum intră în normal la telefoanele peste medie. În timp a deveni necesar să se găsească un compromis mai bun pentru afișarea optimă la diverse densități în lipsa soluției ideale. Au urmat încercări și experimente. În .net derapajele legate de fonturi au fost sistematic parcate ca “won’t fix”. Cum să le și fixezi? Ori revenind la sistemul vechi, clar dar nescalabil, ori trecând la sistemul scalabil dar cețos. Orice cale de mijloc e un compromis care poate avea efect pozitiv uneori dar sigur în alte cazuri iese prost. WPF a venit și el cu un văl de ceață peste scris care i-a dat o personalitate aparte. Se vede clar că tinerii munceau la problemă. Anii au trecut și azi avem în Windows 8.1… haos. Nu înțeleg dacă e vorba de un drum doar parțial parcurs, abandonat sau de cineva care s-a pierdut încercând. Nu e vorba că aplicațiile arată fiecare altfel, asta nu ar fi așa o problemă. E vorba că însuși Windows arată schizofrenic. Nu mă refer la schizofrenia clasic / metro ci la cea a randării în același context (desktop), în ACEEAȘI componentă a sistemului.

Așa arată fără nicio schimbare a setărilor (el a vrut scalare 125% la UI) un Windows 8.1 dacă vrei să setezi drepturi de acces în rețea:

win8font

Fereastra Local Disk… arată perfect normal, text 100% clar și citeț. Dialogul de setări avansate care se deschide peste arată ca în dreapta imaginii: text neclar, mai îngroșat (deși nu e cu bold), literele mai înghesuite, nici măcar nu pot spune dacă e același font, te obligă să focalizezi până când lăcrimezi și îți dai seama că nu tu ai nevoie de ochelari ci echipa Windows are nevoie de management.

În iulie ar trebui să apară Windows 10, ce ziceți, dialogurile vor arăta exact ca acum (unul laie, altul bălaie), vor arăta ambele frumos ca și cel din stânga sau corect (?) ca și cel din dreapta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *