Subiecte

poveste de iarnă

alice_in_wonderland_ver3_xlgE decembrie iar și nu orice perioadă din decembrie ci aceea a plății facturilor. M-am deplasat spre aglomerarea de bănci din zonă unde știam că pot plăti aproape toate facturile pe care le aveam la mine și în plus se află și un Vodafone pentru factura cu același nume.

Ca norocul pe ușa de la Vodafone scrie colorat “Aici puteți achita factura Enel” așa că m-am bucurat că scutesc statul la o coadă. Am plătit factura Vodafone destul de repede dar după 2-3 minute de așteptare după sistem am aflat că facturile pentru utilități nu se pot plăti acolo pentru că e ceva ce nu funcționează.

Am ieșit și am început să citesc pe geamurile celor 6 bănci aflate din întîmplare la fața locului, căutînd substringul “Enel”. L-am găsit pe parbrizul de la Bancpost lîngă un afiș cu un copilaș ciudat pe care am ales să-l trec pentru moment cu vederea. Am intrat și m-am așezat disciplinat la coadă. Am început să mă uit pe pereți încercînd să estimez cît voi avea de așteptat bazîndu-mă pe durata de deservire a clientului aflat la rînd.

Lîngă mine pe un perete aproape alb se aflau două panouri de reglare a instalației de climatizare. Două ca să se poată alege temperaturi diferite pentru aceeași încăpere probabil, nu era precizat. Pe afișajul din stînga era luni ora 20:11, pe afișajul din dreapta aflat la 20 de centimetri distanță era miercuri ora 20:38. Bine că măcar ora era apropiată, temperaturile nu am reușit să le identific în bogăția de informație afișată. După vreo 3 minute am renunțat să fiu atent cînd termină clientul primordial și am continuat să citesc ce scrie pe pereți. Unul din ei era tapetat cu un afiș în vreo 6 exemplare ilustrînd copilul pe care l-am văzut și în “vitrină”. Ceva era ciudat cu bietul copilaș. Se vedea efortul disperat al celor care au făcut afișul pentru a-i exagera drăgălășenia. La vreo 2 ani cît părea că are bietul de el, se uita prea fix și agresiv la clienții băncii, arătîndu-i cu arătătoarele ambelor mînuțe exagerat de mici în comparație cu capul. Efectul devenea contraproductiv: copilul care trebuia să aducă clienți băncii părea fie atins de nanism fie, nu mă puteam decide, desprins din Alice în țara minunilor ediția 2010. Înmulțiți efectul cu 6 cîte afișe alăturate erau lipite pe perete și începeți să simțiți atmosfera de basm din respectiva sucursală Bancpost: agresiune asupra neînsemnatului client + teama de boală.

Cu sentimente de vinovăție am început să citesc ceva articol salvat în telefon, părea să fie timp berechet la dispoziție.

După o vreme și 2-3 articole citite am ajuns la rînd. Am întins doamnei de la ghișeu factura și banii (numerar). De menționat că relația mea cu Bancpost era una exclusiv de vinovăție datorată afișelor cu copilul dubios deformat de artist, nu am și nu am avut vreodată la Bancpost nici card nici cont nici cu pumnul nici cu palma. Tot ce îmi doream era să achit factura Enel conform autocolantului de pe geamul băncii și să plec grabnic de acolo.

Doamna de la ghișeu a examinat factura și a concluzionat: un act de identitate vă rog.

Hm… Am stat o secundă descumpănit: tot ce vroiam era să plătesc factura de curent cu banii gheață – ce act de identitate vrea oare de la mine doamna de la ghișeu? Am cedat fără să insist, doar de ceva vreme oricum mă simțeam vinovat din alte motive, și i-am întins cartea de identitate. Cu multă grijă și mai ales răbdare, doamna a introdus “în sistem” toate datele mele de identificare. Nu am fost atent dacă nu a omis cumva ștampila cu Votat de pe verso. Apoi mi-a întins o hîrtie să o semneze. Hm2: de obicei cînd dau bani primesc o hîrtie semnată de cel care îmi ia banii (îndeobște numită chitanță), nu eu trebuie să semnez că i-am dat. Obosit și docil am semnat învins încă odată de sistem și de foame, în speranța că toată tărășenia se va termina și voi putea pleca să mănînc. După o scurtă negociere despre “mărunt” la care nu am mai cedat, am plecat urmărit de privirea acuzatoare a 6+1 exemplare de copil cu capul deformat. Mă hotărîsem, nu era vorba de nanism ci de țara minunilor.

Am pășit afară pe ușa sucursalei (am aflat că ăsta e un titlul onorific similar cu municipiu).

Am căutat în buzunar să văd ce facturi mai am de plată și m-am îndreptat îngrijorat spre UPC: dacă acolo nu le vor fi suficiente actul de identitate și semnătura și va trebui să las și probe biologice?…

alice2

1 comentariu la poveste de iarnă

  • Aburel

    „nici card nici cont nici cu pumnul nici cu palma” = sublim
    Pe internet sau la bancomat sau prin poshta nu se poate plati?

Comentați

 

 

 

Puteţi folosi aceste etichete HTML

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

captcha: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

WordPress Appliance - Powered by TurnKey Linux