opțiuni

optiuni play

Google a schimbat numele magazinului lor de aplicații în Play. Asta spune cam tot despre ce se poate face cu un smartphone cu Android: play.

Dacă vrei să vezi opțiunile pentru “Magazin Play” – aplicația cu care descarci alte aplicații de la Google, undeva găsești și rubrica “Filtrarea conținutului”. Dai un deget pe dînsa și apare fereastra din imaginea din stînga (sper că nu citiți blogul cu un browser de limbă cu scriere de la dreapta la stînga doar ca să-mi dați peste cap textul).

Prima observație: albul ăsta nu are nicio legătură cu nimic din Android. Poate fi o portată automat de pe iPhone?

După ce mi-am ajustat pupilele pentru a face față la nivelul sporit de luminozitate am început să zăresc și textul abia vizibil printre hectarele de spațiu alb irosit fără nicio motivație estetică (de fapt ce-i aia?…). Nu am început să citesc imediat pentru că eram prea mirat de aspectul sub orice critică al checkbox-urilor aruncate din avion pe tarlaua inspirației artistice lipsă a autorului.

Parcă mai e ceva greșit aici în afară de faptul că albul arată ca nuca în peretele Androidului și de faptul că spațiul dintre opțiuni împreună cu dimensiunea textului (sau împotriva ei?) fac din imagine un dezastru vizual. Da, e ceva acolo jos, niște pixeli arși? Deasupra butoanelor care nu ar trebui să fie dar sînt. Ce o fi acolo? Mă apuc și citesc: “Setați nivelul de filtrare a conținutului pentru a limita”. Fraza nu are sens. Nu are nici punct de final. Ah, pixelii pierduți deasupra butoanelor sunt mizerii rămase dintr-o altă linie de text acoperită cu butoanele. Tare. Asta nu e orice aplicație, e Aplicația Aplicațiilor cum ar spune desenul animat, e locul unde milioanele de lemingși pun boticul și umplu portofelele acționarilor Google cu venituri din vînzarea de active necorporale adică de aplicații. Ăsta e magazinul Google, așa arată afișele de pe pereții virtuali ai bodegii de biți.

Deci textul ăsta de jos care nu se vede din cauza butoanelor ne lămurește ce facem în pagina / ecranul pe care îl avem în față. Ce e frumos e că dacă suntem oameni normali ci parcurgem pagina de sus în jos, lămurirea vine la final, după ce ai avut ocazia să iei deciziile de deasupra în mod “informat”. Dacă m-ai întreba pe mine și aș fi bine intenționat, eu i-aș explica omului ce are de făcut înainte și nu după ce a facut-o dar cine sînt eu să fiu întrebat.

Aproape că am terminat cu înțelegerea ecranului pe care îl aveam în față, au mai rămas de citit doar … opțiunile însele. Hai să le citesc și pe astea îmi zic, ca să știu ce a bifat Google pentru mine acolo:

Permiteți aplicații evaluate pentru
1. Toți
2. Nivel redus
3. Nivel ridicat
4. Afișați toate aplicațiile

Cred că pentru oricine a pus checkbox-uri și radio-butoane pe o fereastră, pagină web sau altă suprafață de interfață grafică, checkbox-urile în dreptul textelor de mai sus arată clar greșit. Checkbox-urile au o caracteristică fundamentală: ele se bifează sau debifează fără legatură cu alte checkbox-uri de alături, sunt independente, fiecare cu treaba lui. Dacă vrei să ai opțiuni mutual exclusive alegi radio-butoane care grupate, permit bifarea unuia singur din grup (alegerea unei opțiuni le exclude pe celelalte). Există și cazuri mai complexe cînd ai nevoie de interacțiuni mai complicate între opțiuni dar pentru astfel de situații deja e nevoie de creier în capul designerului ceea ce nu e o treabă întîlnită chiar foarte frecvent. În astfel de cazuri (dacă ele sunt absolut necesare și logica opțiunilor nu poate fi simplificată), se folosesc mai multe grupări de checkbox-uri și butoane radio, vizibil organizate. În orice caz nu te pui ca dintr-o grămadă de checkbox-uri, cînd utilizatorul bifează una, tu să bifezi automat altele după cum îți dictează nevoia prea puțin rafinată de experiență și muncă.

Dacă mă pun să citesc opțiunile, prima deja e dubioasă: permite aplicațiile evaluate pentru toți. Asta poate foarte bine însemna “nu vreau restricții vreau să văd tot” și cred că ăsta e modul în care omul normal o și înțelege la prima lectură. Bifezi Toți și rămîn debifate restul. Cum adică TOȚI dar nu și NIVEL REDUS, RIDICAT?? Recompilezi și dacă ai mai văzut proști programînd înțelegi că prima opțiune (“Toți”) înseamnă de fapt “Nivelul cel mai redus” adică exact nivelul celor ce a scuipat pagina asta pe ecranul lemingșilor. Deci am început să dezleg misterul și să traduc pe limba mea:

Permiteți aplicații evaluate pentru
1. Nivelul cel mai redus
2. Nivel redus
3. Nivel ridicat
4. Afișați toate aplicațiile

Interesant, cum or fi reușit “inginerii” Google să împace modelul logic al opțiunilor listate cu checkbox-urile? Hai să încep să bifez să vedem spectacol. Starea inițială era cu toate checkbox-urile bifate. Fac click cu degetul pe Nivel Redus ca să-l debifez (doar era bifat împreună cu toate celelalte). Aproape nicio surpriză, prostia dezlănțuită în cod se execută cu mare viteză: se debifează automat de jos în sus toate checkbox-urile (4, 3) că doar sunt selectabile independent… DAR nu se debifează 2 pe care tocmai am dat click cu degetul special să-l debifez. Hmm… E chiar mai tare decît bănuiam. Mai dau un click pe 2, Nivel redus, TREBUIE să-l debifez numaidecît. Aiurea, mă ignoră. Dau click pe 1. Toți și magie, se debifează 2 (1 rămîne bifat cum era). Mă duc în bucătărie să beau apă pentru că simt ca partea interesantă abia acum începe, albul de la fundal, fonturile, spațiul, textul acoperit de butoane erau doar indicii care să ducă spre comoară. Revin și recapitulez după care încep să dau clickuri fără logică în speranța că mișcarea o să mă facă să văd sensul așa cum face șarpele să observe broasca. După încă 2-3 click-uri încep să înțeleg: click pe un checkbox din listă bifează toate opțiunile de deasupra, inclusiv cea pe care ai facut click, indiferent de starea anterioară și le debifează pe cele de sub. Super ultra mega simplu URAA! După tot reverse-engineering-ul ăsta îmi rezum: deci lista asta e una care permite selecția crescătoare de sus în jos, nu după pofta inimii lemingsului plătitor adică. Ce logic!

Dar stai, pe vremuri pentru așa ceva se foloseau niște controale “slide” – niște potențiometre lineare care sugerau clar că e vorba de a selecta mai mult sau mai puțin fără să te deruteze că ai putea opta cum vrei bifînd sau debifînd combinații fără sens. Cîteva exemple de interfață pe care și angajații Google le puteau găsi folosind eventual bing:

ScreenShot01978 ScreenShot01979 ScreenShot01980 

Rezumat: știind că aplicația pe care o scriu va fi folosită de zeci sau chiar sute de milioane de oameni, nici în bătaie de joc nu aș putea scuipa pe ecran ceea ce am văzut la opțiuni în “Magazinul Play”. Reformulez: și dacă aplicația pe care o scriu ar fi folosită de 5 persoane, nici în versiune alfa nu aș gîndi să-mi bat joc de timp și de munca mea creînd un așa gunoi.

1 thought on “opțiuni”

  1. think out of the box; toata lumea poate sa puna slidere dar sa pui checkboxuri progresive iti trebuie creativitate sau necunoashtere (nu vreau sa spun inconshtientza)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *