Subiecte

cosmos 2014

După mulți ani de la original, miniserialul Cosmos este refăcut.

Probabil e nedrept ca eu să compar Cosmosul de azi cu originalul. La urma urmelor originalul l-am văzut cu mintea proaspătă a unui copil și când ești tânăr totul e mai frumos.

Pentru mine cel de azi Cosmos ediția 2014 e prea fals, prea american, prea atent la fiecare cuvânt pentru a evita un proces cu cine știe ce pastor, prea militant evoluționist, prea Cartoon Network (a nu se confunda cu Disney!). Din Europa e mai greu să înțelegi nevoia americană de a înțelege până la urmă minunea… evoluției creației. Nici grimasele false ale noii gazde de culoare nu inspiră tocmai rigoare științifică.

Lăsând de-o parte aprecierile subiective, voi reda un citat interesant din episodul 4 în traducere cât pot de exactă:

Într-o zi el (Einstein) a început să se gândească la lumină și la cât de repede se deplasează. În viața de toate zilele întotdeauna măsurăm viteza unui obiect în mișcare în comparație cu altceva, ceva ce se presupune că nu se mișcă, ceva în cosmos ce nu se deplasează. De exemplu eu mă mișc cu aproximativ 10Km/h față de pământ. Dar după cum am spus mai devreme, Pământul se mișcă. Pământul se învârte cu mai mult de 1600Km/h în timp ce orbitează în jurul Soarelui cu peste 100.000Km/h și Soarele se mișcă prin galaxie cu jumătate de milion de mile pe oră…

Îmi amintesc de profesoara mea de fizică din liceu. Probabil i-ar fi dat nota 4 pentru cât de umanist amestecă milele cu Kilometri, așa – ca să se învețe minte pentru când (nu) va ajunge inginer că unitățile de măsură contează. Pentru “oamenii de știință” măsurile sunt lucruri prea efemere pentru a fi demne de atenție deși 500.000 sună așa rotund încât merită schimbarea unității de măsură de dragul poeziei. Să nu mă las distras totuși, comoara acum urmează:

…iar Calea Lactee se mișcă prin univers cu aproape 1.5 milioane de mile pe oră.

În raport cu cine, Neil? Fă-te avocat! Ei vorbesc frumos, mult și fără sens. Acolo e de înțeles – judecătorii oricum dorm. Doamna Ilea ți-ar fi zis să stai jos că nu ai înțeles nimic. Carl Sagan ar fi fost rușinat de fostul viitor astronom pe care l-a inspirat în a-i miștocării Comosul. Cum să citești un scenariu și să ajungi să contrazici la finalul paragrafului ceea ce ți-ai propus să demonstrezi cu 45 de secunde mai devreme? Mai că îmi vine să-i acord creaționistului concurent timp egal de emisie, poate e mai coerent. Totul este relativ dar nimic nu mai e chiar ca pe vremea mea…

tls ssl ddt lsd

Internetul vuieste de bugul catastrofic din OpenSSL. OpenSSL este o componentă extrem de des folosită pentru comunicație criptată între calculatoare, de exemplu pentru trimiterea parolei atunci când încerci să îți verifici e-mailul sau să faci o plată pe site-ul băncii.

Cum se manifestă concret problema: oricine poate fura cât de des poftește din memoria calculatorului cu care e conectat câte 64KB arbitrari de date (atât clientul malițios de la un server cât și un server malițios de la client). Dacă furi destul de des câte 64KB din conținutul memoriei unui calculator ai toate șansele să găsești lucruri foarte interesante acolo cum ar fi parole, adrese, conturi, cod, te miri ce. Cireașa de pe tort e că toată manevra nu lasă niciun fel de urme deci acum când toată lumea vuiește, nimeni nu poate ști măcar dacă i s-au furat date prin această metodă, câte sau de când. Problema e și mai gravă dar mă rezum la atât.

 

Ce are special vinovatul OpenSSL?

În primul rând e gratis și open source, adică oricine o poate folosi cum vrea și poate studia codul să vadă cât e de perfect scris. Dogma spune că dacă e open source putem găsi bugurile și deci șansele ca ele să existe și să persiste sunt mai reduse. OpenSSL e o componentă critică, folosită pentru comunicații securizate în mai toate domeniile, de la comunicații (chat, e-mail) până la tranzacții bancare. În plus codul nici nu e foarte mare deci te-ai gândi că unele entități care toarnă miliarde prin conducte “asigurate” cu OpenSSL au plătit pentru ceva auditări de securitate dacă tot sunt disponibile sursele. Și poate chiar au făcut-o…

O altă trăsătură mai specială a OpenSSL este de multă vreme binecunoscută prin cercurile IT preocupate de problema open-source: autorul original al componentei buclucașe Eric Young a scris codul inițial ca să învețe algoritmul de împărțire pentru numere mari. Traiectoria ulterioară a personajului l-a dus spre RSA, companie care acum se știe că a primit bani de la NSA pentru a folosi algoritmi care fac vulnerabilă generarea de numere aleatoare, componentă esențială în criptare. Destin…

Când auzi așa ceva nu îți vine să te întrebi “de ce dracu’ folosim noi mizeria asta?”.

Mulți nici măcar nu sunt conștienți că folosesc OpenSSL, e posibil să o ai și tu acum în buzunar pe telefonul mobil, în router, în decodorul pentru cablu TV, în playerul media din sufragerie, în contorul de gaz sau curent de pe scara blocului.

 

Am văzut cum lumea se uită la codul scris prost și se dă cu părerea. Codul nici măcar nu e foarte vinovat. Vinovat e imbecilul care a scris specificația protocolului, imbecil care nu știu dacă întâmplător sau nu este și autorul codului. Din nefericire specificația mizerabilă practic imploră eroarea în cod.

 

Foarte pe românește, protocolul (regulile după care 2 calculatoare conversează) conține o parte neesențială care asigură un calculator că nu a pierdut legătura cu celălalt. Mai exact, regula spune așa: când calculatorul meu vrea să fie sigur că nu a pierdut legătura cu interlocutorul, îi transmite o propoziție și interlocutorul trebuie să o transmită înapoi. Dacă nu o transmite înapoi exact, conexiunea s-a întrerupt.

Ce spune mai concret protocolul imbecil: calculatorul meu dacă vrea să verifice conexiunea, trimite spre celălalt calculator CE VREA MUȘCHII LUI, lejer, chiar și o poveste de Ion Creangă, împreună cu numărul de caractere (litere) ale snoavei. Celălalt calculator primește povestea împreună cu numărul de litere și o transmite înapoi. Dacă la calculatoru meu se întoarce aceeași poveste, legătura e încă activă.

 

Când vezi ca programator specificația asta în protocol în primele 5 secunde îți pui niște întrebări: de ce să pot trimite date practic oricât de mari? De ce nu ajunge o dimensiune fixă specificată din start în protocol, să zicem 4 bytes? Pentru ce arbitrarul ăsta? Ca să pot greși la alocarea spațiului la recepție? Cui poate folosi să trimită 39345 bytes ca heartbeat? De ce complicația de a impune în implemenetarea codului să tratezi dimensiuni arbitrare pentru heartbeat? Doar ca să ai nevoie să transmiți în plus și dimensiunea pachetului? De ce redundața asta (o dată datele, încă o dată dimensiunea lor)? Ca să poți greși în declararea numărului de caractere? De ce toată logica pentru verificarea dimensiunii posibil greșite a datelor din pachetul heartbeat? Pentru ce să tratez eroarea și să comunic că pachetul este eronat și în ce fel e eronat? Implementarea pentru așa o specificație e condamnată la ineficiență și aproape condamnată la eroarea care chiar s-a… implementat. După mine ca privitor în urma trenului e dovadă de prostie sau de… lucrare la comandă.

Ce face greșit OpenSSL? Dacă i se trimite o cerere de verificare a conexiunii (heartbeat) care are 4 bytes DAR calculatorul care a solicitat pretinde că datele au 65535 bytes, OpenSSL răspunde cu… 65535 bytes, primii 4 fiind chiar cei primiți de la partea solicitantă (deci corecți) urmați de restul de 65531 de … ce dă dumnezeu să se afle prin memorie în continuare. Ați ghicit, e vorba de limbajul C.

Vina la implementare (presupunând că nu e rea intenție)? 20%. Restul de 80% după mine e vina specificației care ar fi trebuit scrisă de cineva infinit mai înțeleapt dar care întâmplător s-a dovedit a fi exact… programatorul. În total 100%. Pentru merite deosebite sper că respectivul a fost imediat decorat cu cea mai înaltă distincție pentru eroi încă în viață de către însuși Nașul Suprem American.

Dacă specialistul care a formulat specificația era mai plăvan, nu așa liberal în exercițiul imaginativ, ar fi spus clar și lipsit de poezie: pentru heartbeat se transmit 4 bytes. Partea corespondentă va răspunde cu… 4 bytes, de exemplu cu cei 4 bytes negați la nivel de bit sau XOR cu o constantă a conexiunii, orice prelucrare simplă așa încât să se poată EFICIENT verifica faptul că la celălalt capăt al firului nedezlipit e cineva atent nu un perete care reflectă ecou și că răspunsul corespunde acestei cereri și nu uneia vechi. Codul era semnificativ mai scurt, mult mai rapid, MULT mai sigur, bugul despre care povestim era practic imposibil. Dacă…

 

Lectură suplimentară recomandată (anteHeartbleed): despre NSA.

microsoft azi

Noul șef de la Microsoft nu are nimic de pierdut așa că încearcă. Bine face!

 

În ordinea importanței pe termen scurt și mediu după mine, ultimele noutăți:

Windows gratuit pentru dispozitive sub 9’’

(nu mai e 1 aprilie deci… nu știu ce să zic).

Ca utilizator de Nexus 7 (mai mult din cauza hardware-ului și în ciuda sistemului său de operare) cred că în categoria sub 9’’ vor fi incluse marea majoritate a telefoanelor și tabletelor. Windows gratuit pe toate astea e incredibil. Cred că nu a existat moment mai bun să fii dezvoltator Windows în ultimii 10 ani. Abia aștept să văd dacă nu există cumva un asterisc care să schimbe cu 180 de grade sensul anunțului. Păcat că așa târziu.

 

Start se reîntoarce iarăși din nou înapoi

(când câteva milioane îți spun că ești beat…).

Nu încă… Așa ar trebui să arate (împreună cu aplicație “Metro” rulând în fereastră):

win812

 

Aplicații universale, pentru toate soiurile de Windows

(de când?).

Nu încă… Aștept cu nerăbdare actualizarea la Visual Studio Net 2013 și eventual dacă toate merg cum ar trebui, primul telefon cu Windows Phone.

 

Office pentru iOS

(înapoi la rădăcini).

Parcă așa a început Excel, pe sistem de operare Apple. Nu cred că va schimba ceva semnificativ pentru public. Va confirma că iPad are liber pentru intrarea în zona enterprise. O fi ăsta un lucru atăt de bun pentru Microsoft acum când tocmai s-au hotărât să dea Windows gratis pentru dispozitivele concurente cu iPad?

 

Recomandare călduroasă pentru Microsoft: cumpărați urgent Xamarin ! Nu are cum să fie foarte scump deși asta nu prea contează.

1% pe merit

Linux pentru mase sau natură moartă la supermarket:

linux auchan

cannot access, cannot access, cannot touch…

Tentant?

Dacă ai fi un potențial client ai cumpăra?

consolidare

Mai ține careva minte povestea în care spuneam că lucrul cel mai bun pentru Facebook ar fi să cumpere Viber? Între timp Viber a fost cumpărat dar nu de Facebook ci de Rakuten – recunosc că nu auzisem de ei și simt că au cumpărat doar pentru a revinde mai scump. Rămâne doar Google pe lista de clienți potențiali care au deja cam toate datele implicate în vânzare.

Să nu credeți că Filiala Popular-Republican-Democrată a NSA a stat degeaba. Voi cita în context doar 2 realizări notabile recente:

  • aplicația mobilă Facebook mai nou poate citi (deci citește) SMS-urile din telefonul victimei. Evident pentru asta victima își dă consimțământul la instalare cu plăcere respectiv cu degetul (fără consimțământ nu mai poate instala sau actualiza aplicația). Motivația tehnică e hazlie pentru cine mai poate râde.
  • Facebook a cumpărat sora geamănă a lui Viber – WhatsApp, pentru că deși de acum pot citi SMS-urile (vezi punctul anterior), traficul alternativ prin WhatsApp le scapă încă.

 

Și ca să nu neglijăm eforturile Google de a ne umple viața de culoare contextuală, în ultima versiune de Android de pe Nexus 5, ca un fel de indicație pentru ce ne rezervă tuturor viitorul, fiecare căutare în propria carte de telefon pentru a suna pe cineva se transmite implicit spre nava mamă.

Exemplu de utilizare:

Vrei să suni pe Ioana dintr-o poveste anterioară?

Când cauți în telefon numărul Ioanei pentru a o apela, Nexus 5 + Android trimit intenția ta la Google: “domnul Vasile aici de față <lat=42.31314, long=31.41412> vrea să o sune numaidecât pe Ioana, număr de telefon 0700111”.

Similar, dacă Ioana te sună, Google află instantaneu de la telefonul tău despre această faptă și te poate ajuta. Cum?

Google vă cunoaște bine pentru că știe cam tot ce ați făcut în ultimii 10 ani pe internet: a citit toate e-mailurile voastre și a studiat fiecare căutare și link deschis, a reținut cam toate locurile pe unde ați umblat virtual, cu pasul, bicicleta, trenul sau mașina și cu cine. Cu toate datele astea la 100 de milisecunde distanță, Google o verifică și pe Ioana și află profilul personalității sale, aromele ei preferate și alege cea mai potrivită reclamă pentru voi doi, pentru asiguratorul tău medical, pentru societate în ansamblu și în final pentru Terra atât de suprapopulată:

Discounturi masive pentru cantități mari – DUREX. Cumpără acum mărimea S cu aromă de cireșe amare pe băț! Crede-ne pe cuvânt: îți va veni perfect și o să-i placă (aroma n.n.).

ALERTĂ: sun-o imediat pe Ioana că vrea și Gică să o sune și îți sare iar rândul azi.

Alternativ o poți suna pe Roberta, stă mai aproape de tine, e singură acasă săptămâna asta, e tot blondă și ajunge de obicei acasă după 17:30. Click aici pentru varianta striată cu aromă de căpșune.

Suntem Google – știm ce spunem – mereu alături de tine pentru a te ajuta.

Click aici pentru a traduce în rusește. Click dincoace pentru a nu mai traduce niciodată din română această pagină. Click dincolo pentru a te traduce întotdeauna. De fapt pentru asta nu e nevoie de click.

80/20

E la modă azi în materie de software “Open Source / Free”.

Moda o fac cei puțini: oamenii bogați, deștepți și rafinați. Masele există ca să fie folosite. Pentru folosirea maselor este creată moda. Vrei autodenunțuri în masă? Ce zici despre moda Facebook? Vrei sclavie intelectuală? Ia de-aici “curentul” Open Source. Vrei să-i folosești pe cei mulți și asta să le facă plăcere (pentru un mai bun randamen, nu de alta)? Dă-le o modă nouă.

Cine rânjește mai interesat la auzul cuvintelor magice “Open Source / Free”? Milionarul cu dinți de zeci de mii de euro la vedere, la un pahar de vin care costa cât mâncarea pe o lună – două a idealistului programator înfometat care-l slugărește de plăcere. Genial! Care sunt cei mai buni prieteni sinceri, mentori și beneficiari pentru neocomunismul digital? Bineînțeles cei mai veroși capitaliști <sunet_de_râgâit_sătul>.

Nu e plăcut ca tineri inteligenți, săraci și naivi, de prin cine știe ce țări sărace, să contribuie direct și gratuit dar cu credința sinceră și sufletul deschis, ca furnicuțele harnice, fiecare plătind din buzunar până și curentul consumat pentru asta, la profiturile Google, Facebook, Apple, IBM, Oracle, Twitter, Yahoo sau a altor biserici sau bisericuțe Open Source? Cu cât mai mulți cu atât mai… profitabil. Să ciocnim pentru puterea lor de muncă!

Nu e minunat că bietul tânăr turc de exemplu, care nu are bani de-o bragă, să dăruiască din motive cvasireligioase muncă înalt calificată preoțimii “Open Source / Free” cu finalitate total “închisă”, cuantificată în miliarde pe an profit? Ce buchet deosebit – din ce an e vinul? Sănătate!

Nu ai vrea și tu să scrii software pe care să-l donezi binelui planetar – perpetuu, împreună cu toate drepturile conexe imaginabile, asa încât Google, Facebook sau NSA & Co. să-l folosească la discreție pentru indexarea fiecărui fir de păr al urmașilor urmașilor tăi în veacul vecilor? Dacă ai dubii asupra termenilor licenței pe care să o alegi, există câțiva preoți ideologi de rang inferior, cu plete și barbă răvășite convingător, care cunosc dogma și te vor ajuta să alegi licența cea mai pură, care în mod cert te va priva definitiv de orice drept asupra muncii tale. Nu e un ideal înalt umanist? Nu te prinde? Nu simți că îți vine? Nici eu.

Interesant că nu – dar aparent nu suntem singurii:

Peste 80% din contribuția la Linux din ultimul an provine din muncă plătită.

Adică 80% din contributorii la Linux – Catedrala Mișcării – nu sunt destul de… naivi să pună botul la evangelizarea capitaliștilor bine hrăniți care le arată direcția spre propășirea digitală. Ca să vezi surpriză… Partea proastă e că doar 20% exploatați e cam puțin. Partea bună e că mai este mult loc pentru îmbunătățirea acestui KPI. Mai aduceți vă rog o sticlă dintr-acela demisec. Hai noroc și la mai mare!

neonul

Seară de iarnă. Stau și aștept pe cineva care stă și așteptă la coadă o consultație la o policlinică.

La un moment dat cineva din mulțime, probabil de la prea mult așteptat, se ridică și se îndreaptă spre ușa inscripționată “Toaletă pentru pacienți”. Deschide respectiva persoană respectiva ușa și acționează în mod reflex respectivul întrerupător pentru a aprinde respectiv lumina. Nu se întâmplă nimic așa că omul apasă și pe celălalt buton al întrerupătorului. Nici de data asta nu se întâmplă nimic așa că… omul acționează din nou primul buton în sens invers urmat de al doilea, cu nervozitate crescândă cauzată probabil și de o anumită nevoie care l-a împins în acea direcție. De data asta s-a întâmplat ceva – altceva decât spera pacientul român: din cabinetul plasat strategic lângă ușa toaletei se aude o voce nervoasă care se răstește:

AȘTEPTAȚI – E NEON, NU SE APRINDE IMEDIAT! NU MAI DAȚI DE BUTONUL ĂLA, AȘTEPTAȚI!!!

Pacientul speriat și cu inima bătându-i puternic – doar aștepta la cardiologie – se oprește și atinge timorat butonul după care așteaptă privind cu speranță în bezna rece a toaletei. După 3-4 secunde ca prin minune neonul milos clipește după care în sfârșit se aprinde. Temător dar presat de nevoia naturală, omul pășește rușinat în încăpere.

Liniștea fiind restabilită am timp să cuget la cât de inuman de prost poate fi neonul ăla, la cât de neinspirat a fost cel care l-a instalat acolo, la țara și cultura din care fac parte fără să fi fost întrebat, la rățoiala nesimțită a doamnei doctor care face poliție la ușa WC-ului policlinicii, la viața grea care a adus-o probabil la limita nervilor.

Ridic privirea să văd cum o cheamă pe țipătoarea doamnă doctor, fără speranța ca informația asta să mă ajute la ceva în viață și dau cu ochii de tabla bătută în cuie deasupra ușii de unde s-a auzit vocea nervoasă: PSIHIATRIE. Ah, e clar, e doamna doctor care ar trebui să liniștească pacienții nervoși – România Pitorească SRL.

CINEE URMEAZĂĂĂ ?

alan turing

Azi Doamna Regină l-a iertat pe Alan Turing pentru că a fost homosexual. Acuma dacă tot s-a sinucis din cauza Justiției Ei ce să zic… tot răul spre bine. Eventual acum dacă tot e iertat ar putea să-i și mulțumească pentru ce a făcut? Că doar e Crăciunul… Ia să O vedem dacă are antigel albastru în Instalație.

buzunar

pocket Aproape singura motivație reală și cu greutate pentru mine de a folosi un telefon “deștept” e aplicația Pocket (fostă Read It Later). Pocket e aplicația pe care o folosesc mai mult timp și de mai multe ori decât pe toate celelalte aplicații la un loc – cu un ordin de mărime.

Ce face Pocket? Se instalează pe telefon sau tabletă și te ajută să citești offline (fără conexiune activă la internet) diverse pagini web salvate anterior.

Cum salvezi paginile? De exemplu în browserul de pe desktop ai un buton +Pocket pe care dai click și respectiva pagină este salvată imediat în toate dispozitivele tale conectate la internet. Ușor și plăcut-uscat.

După asta, oricând ai timp, te plictisești, stai la coadă sau în pat, poți citi la purtător din lista de pagini salvate.

Partea cu adevărat minunată (dincolo de ușurința de a salva și de faptul că nu ai nevoie de conexiune când citești) este că Pocket afișează paginile formatate civilizat și cu respect pentru cititor. Dacă site-ul are un format “înțeles” de Pocket ceea ce e valabil pentru marea majoritate a site-urile importante de știri, rezultatul care ajunge la ochiul cititorului este unul excelent formatat, fără reclame, fără margini cu linkuri sau te miri ce alte zgomote vizuale, articolul cu informația și atât. Ceva similar deși inferior ca implementare știe Firefox pentru Android sau Safari în modul “reader”. Din cauza asta am ajuns să prefer să citesc prin Pocket știrile, articolele tehnice, bloguri în detrimentul browserului desktop deși am activ în browser cam peste tot AdBlock+.

În afara faptului că îmi folosește și îmi place ca utilizator, Pocket e un serviciu care implementează excelent și necesar cam toate noțiunile legate de “cloud”.

Azi toată lumea IT-ului se screme cu disperare să își atârne cuvântul “cloud” de orice produs, prezentare, pdf sau ppt. Dacă nu ai chiloții cu eticheta “cloud” la uscat pe peretele Facebook ești fără viitor. Nu contează ce sau cum faci, contează să pretinzi că ai ceva în comun cu norul. Din cauza asta noțiunea a ajuns un fel de nouă târfă la modă pentru oamenii din vânzări, privită cu atenție circumspectă și sprânceană ridicată de cine a văzut destule valuri ale modei venind și trecând. Vă amintiți cum cineva trebuia să fie expert în xml la un moment dat sau să dețină experiență de minim 6 luni în .net la alt moment dat, la 1 an înainte de apariția pe piață a primei versiuni .net pentru a fi băgat în seamă?

Ei bine, în marea asta de wannabe și impostori care cu toții urlă CLOUD! pentru ceva bani nemeritați în plus, Pocket este un produs care chiar vine ca o mănușă pe idee, arhitectural și ca implementare. E un exemplu printre nu foarte multele demn de respect tehnic vorbind în care nu s-a fortat nimeni să includă Cloud pe etichetă ca să poată vinde firma ceva mai scump peste un an.

Toate fiind minunate ai putea să te întrebi din ce trăiește Pocket având în vedere că nu afișează grețoasele reclame mijlocite de Google de genul “ai un mesaj nou apasă AICI ACUM!”.

Nu știu ce vând ei de fapt ca să acopere costurile de operare și profiturile, probabil informații despre ce citesc și deci ce cumpără oamenii. Pentru serviciul pe care mi-l fac aș accepta conștient să vândă datele astea anonimizate. Sper că nu vor trece la afișarea de reclame cum atâția alții au făcut pentru că asta ar duce la dispariția a aproape singurului motiv pentru care car în buzunar azi un regretabil găunos Android.

google, să cânte muzica!

Despre cum știe Goole să vândă muzică și cum nu știe să o redea am mai scris. La urma urmelor de ce i-ar interesa cum o sculți din moment ce ți-au vându-o deja? Sau poate mai vrei ceva reclame la preț redus?…

Ei bine acum 2-3 zile pe Nexus 7 2013 din dotare mi s-a instalat Android 4.4 (KitKat).

Primul lucru după delicata manevră a fost să verific dacă aplicația principală de la Google pentru cântat e capabilă de redarea melodiilor fără pauze între ele (concerte de exemplu), treabă pe care nu o putea face deși de exemplu iPod o făcea bine acum 10 ani, la prima versiune.

Primul contact cu Play (aplicația pentru muzică nu magazinul Google, nu e vina mea că așa le cheamă pe ambele) în Android 4.4 a fost brutal: dacă îi ceream să îmi arate colecția de muzică ordonată după gen, îmi spunea că nu am muzică stocată pe dispozitiv. Dacă îi ceream să îmi afișeze albumele, atunci avem totuși muzică stocată pe dispozitiv dar fără coperțile albumelor. Dacă îi ceream să îmi redea un album, fie și fără coperți (căștile mele oricum nu redau coperțile), redarea se făcea în ordine alfabetică, fără nicio posibilitate de a schimba ordinea pentru redarea normala a albumului. Pe dispozitivul mă-sii…

După jumătate de oră am decis că ar fi mai bine să apelez la MX Player ca să constat că “Versiunea Android nu este acceptată”.

Neavând de ales, am căutat o șurubelniță și o daltă mică și de la opțiunile “sistemului de operare”, secțiunea Aplicații, am cerut golirea cache-ului și șteregerea tuturor datelor pentru aplicația Muzică Google Play, operațiune pe care orice copil sau bunic ar fi făcut-o fără să ezite – nu mă îndoiesc. Ca prin farmec, pentru că recunosc, nu mă așteptam ca incantația la care am apelat în disperare de cauză să producă efecte, pe dispozitiv a apărut muzica stocată pe dispozitiv și la afișarea după genuri, albumele au recăpătat culoarea coperților, totul a devenit feeric și untos la atingere așa cum și-au și dorit “inginerii” de la Proiectul Unsuros.

Până și Ț-urile par afișate corect. RevoluȚionar!

După atâta efort am ajuns în final să verific și ceea ce îmi doream de fapt: știe în sfârșit Android 4.4 / Nexus 7 2013 / Aplicația Muzică Google Play să redea muzica fără întrerupere între cântece atunci când este cazul?

Aș putea fi mârșav și să spun “răspunsul în episodul următor”, eventual să uit să mai postez răspunsul câteva zile. Voi fi benevolent ;-) și voi spune-o pe loc: Android 4.4 cel puțin pe Nexus 7 2013 NU MAI FACE PAUZE între cântecele legate. Aleluia!

Atenție totuși să nu înclinați sau să nu mișcați prea brusc dispozitivul pentru că din cauza excesului de unt aplicat animațiilor, la rotirea automată a ecranului, procesorul quad-core + ultrasolidul kernel Linux + cei 2G de memorie RAM + deosebitul accelerator video Adreno 320 vor întrerupe puțintel muzica ÎN TIMPUL melodiei pentru a oferi în schimb o experiență vizuală de neuitat. Unt!

hydra globală analfabetă

Google a reușit să distrugă aproape complet sistemul de comentarii YouTube “integrându-l” cu Google+, serviciul pe care cu disperare încearcă să-l promoveze la întrecere cu Facebook.

Intenția este să forțeze cireada spre Google+ condiționând comentariile de pe YouTube de utilizarea activă a contului Google+ făcut oricum cu japca pentru a obține rezultate de frunte raportate în întrecerea cincinală pe ramură – secțiunea zootehnie socială.

Efectul în realitate a fost scăderea dramatică a activității “sociale” și a numărului de comentarii postate pe YouTube. Treaba lor – ei știu prețul pe care vor să-l plătească pentru Google+.

Nu doar că intenția e discutabilă în cel mai fericit caz dar execuția frizează penibilul. La fiecare accesare YouTube mi se cere (relativ indirect) să-mi divulg identitatea și să îmi fac cont Google+. De la o vreme, văzând că nici nu am cedat nervos nici nu am greșit click-ul, mi-au făcut ei contul cu forța – fără posibilitatea de a mă opune.

Azi nu mai găsești nimic pe Youtube: unde moderezi comentarii, unde marchezi ca spam, unde editezi sau dezactivezi un video etc. E o vraiște absolută într-un website unde până să apară obsesia integrării în absolut (aka Google+) lucrurile erau relativ clare și chiar funcționau.

Dacă ușurința de utilizare sau designul sunt teoretic vorbind discutabile și subiective, unele lucruri sunt indiscutabil penibile și nu depind de cine știe ce fantastice talente de design, programare, arhitectură, strategii. Măcar atât poți pretinde de la contractorii NSA, să știe dracului să scrie. Ceea ce evident nu e cazul. Așa arată Youtube în Firefox 25.0.1 în Windows 8 cu toate actualizările la zi:

2013-11-15_123231

2013-11-15_123255

Așa ceva nu am mai văzut în Windows de mai bine de 10 ani. Probabil “inginerii” țin la o experiență unitară pe toate sistemele de operare, motiv pentru care afișează fonturile – cu ceva eforturi suplimentare bănuiesc – și în Windows la fel de penibil ca în Android.

e toamnă iar episodul 1

E toamnă iar. Stau la geam…

ninja Așa începea în fiecare toamnă prima compunere de după încheierea vacanței mari și a perioadei de parctică de toamnă și mai mari.

Așadar… e toamnă iar. De data asta nu stau la geam ci plec în oraș cu ceva treabă. Intru într-o frizerie mică unde unica domnișoară din dotare stă pe scaunul de tuns și dă cu gheruța pe sticla telefonului său inteligent. După ce termină ce treabă importantă făcea ea acolo cu degetul, ridică privirea absentă și mă întreabă ce-mi doresc. Îi răspund că un tuns scurt cu mașina. De menționat că un tuns în cazul meu durează aproximativ 3 minute și 22 de secunde cu tot cu preludiu și cu plata de la final. Mă măsoară domnișoara frizeriță cu gândurile pe undeva prin memoria telefonului și dă din cap dezaprobator: numai cu programare. Coboară din nou privirea spre telefon ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și își reia zgâriatul cu gheruța pe ecran. Mă uit cu o indiscreție tristă pe ecranul telefonului să văd și eu ce face ea acolo cu degetul de se simte așa de bine încât să renunțe la banii mei. Eviden, toamnă fiind se ocupă de recoltă adică taie cu gheruța multicoloră pepeni, portocale și banane, evitând însă cu multă pricepere bombele, ca o adevărată ninja. Se vede clar că a exersat mult.

Notă tristă de toamnă și subsol: ca să instalezi jocul zemos Fruit Ninja trebuie aproape firesc să aprobi ca respectiva aplicație să afle oricând (și deci să poată și raporta) poziția ta geografică exactă pe bază de GPS.

androidul gratuit

Citesc că tocmai s-a lansat Android 4.3 pentru Samsung Galaxy S4 la englezi. Păi nu a apărut Androidul ăsta acum câteva luni bune? Cum azi? Asta îmi amintește de așteptarea mea de multe luni de zile pentru Android 4.1 pe SGS2.

Situația a devenit tradiție: Google lanseaza o nouă versiune de Android exclusiv pe un dispozitiv propriu – Nexus. După multe luni, “partenerii” Google reușesc uneori / eventual să porteze și ei acea versiune de Android pe cel mai scump dintre telefoanele din oferta lor. Alte luni după lansare vor fi necesare pentru stabilizare, reparare de erori și optimizări legate de GPS, restartari, consum excesiv de curent etc. Naivii vor spune că sursele sunt publice (doar așa scrie pe net) deci vina pentru întârzâiere aparține “partenerilor”.

În lumea efemeră a telefoanelor și tabletelor unde omul ține o astfel de jucărie în general sub 2 ani, câteva luni de întârzâiere e garanția mediocrității, uneori chiar a falimentului. Vrea cetățeanul să fie urmărit cu ultima versiune de Android? Să cumpere Nexus de la Google. Vrea Samung sau HTC sau altceva? La iarna, poate. Nu e bine să fii partener Google în mascarada asta? Google stă în față, iobagii pot spera în cel mai fericit caz locul doi. E prețul plătit pentru software gratuit: aștepți să-ți dea cineva pe gratis? Poți fi sigur că nu ai nicio șansă să fii cel mai bun.

Între timp Google deja a lansat, bineînțeles pe propriul Nexus 5, Android 4.4. Cam când credeți că îl pupă Samsung, HTC sau LG? La vară? Eventual. Cine e curios să ia un telefon cu sistem de operare vechi de 6 luni când poate avea la același preț unul la zi care garantat va fi actualizat imediat ce versiunea următoare va apărea? E aproape dubios cum “partenerii” mai vând altceva decât telefoane ieftine pentru lumea a treia.

Recomand un articol excelent deși foarte tehnic despre cum e să fii sclav la Google și cum nu ai nicio șansă să mai scapi vreodată dacă ai semnat intrarea în hora free-open-source.

Actualizare la articolul respectiv: între timp în Android 4.4 până și launcherul a devenit closed source și poate funcționa numai dacă folosește alte aplicații Google closed source licențiate eventual de Google celor cuminți. De fapt mai exact launcherul din Android 4.4 ESTE aplicația closed source Google Search pe care o primești doar dacă îți semnezi pentru eternitate libertatea. Free & Open Source!

Direcția e clară, drumul e luminos, să vedem cât mai durează până Samsung o vor lua direct peste bot de la stăpâni așa cum Acer deja au luat-o deja pentru că au îndrăznit să încerce alternative.

Q&A în IT

De multe ori cineva care are nevoie de ajutor îți pune o întrebare.

Uneori un răspuns bun implică un efort semnificativ: ieși din contextul în care ești cu lucrul, citești și încerci să înțelegi ce și de ce vrea omul de la tine (uneori în ciuda a ceea ce e scris în text), încerci să formulezi cât mai clar răspunsul la ceea ce crezi că vrea să afle, eventual anticipezi ce ar putea să fie neclar sau care ar fi următorul (im)pas și deci următoarea întrebare și îl pui pe o direcție sperând să se poată descurca mai departe și singur. După toate astea încerci să-ți amintești unde erai cu gândurile și cursorul, să te repui în peisajul propriei activități și să-ți vezi de treabă. Uneori se poate întâmpla să-ți amintești un detaliu care sigur l-ar putea ajuta și îi mai trimiți un e-mail cu toată costisitoarea schimbare de context asociată.

De multe ori însă întrebarea e… nesatisfăcătoare.

Ce pretenție minimă aș avea de la o întrebare ca să o pot considera satisfăcătoare (și eventual să nu mă enerveze)? Să simt că în întrebare s-a investit un minim efort. Aș vrea să nu mi se ceară ajutorul doar din lenea celuilalt de a începe măcar să încerce să înțeleagă ce are făcut. De exemplu un iz de concretețe în întrebare e un semn că persoana de la celălalt capăt al internetului și-a făcut măcar o vagă idee despre subiect și ar fi un bun început. Fără măcar atât mi se pare nerezonabil să-mi pierd vremea pentru că “adversarul” nu dă dovadă de respect pentru timpul și neuronii mei.

Inutil de spus și cu toate astea o spun ca să fie de lucru și pentru Google la indexat pagina de față, în cazul întrebărilor ratate nici răspunsurile nu sunt izvorâte chiar din inimă.

Pentru că în programare un exemplu face cât 1.024 de imagini deci cât 1.048.576 de cuvinte (cred că aici am început deja să exagerez), iată un exemplu de întrebare nesatisfăcătoare:

Am de făcut un program care să transmită niște date statistice. Cum să fac?

google, adobe, pdf

La fiecare link spre un fișier PDF deschis dintr-un e-mail sau căutare, Google se oferă generoși să îți arate PDF-ul în browser, randat de fantasticele lor păduri de servere cu ajutorul fantasticelor lor soficuri furgăsite sau luate gratis dă pă net. Dacă greșești și accepți să te supui supliciului din lene, pune bani de-oparte pentru ochelari.

Așa arată comparativ același fișier PDF randat de Google în Firefox 23.0.1 comparat cu Adobe Reader 11.0.04 pe Windows 8, toate softicurile citate, inclusiv cele din pădurile Google fiind actualizate la ultima versiune:

Google + Firefox Acrobat Reader
Google + Firefox 23.0.1 Adobe Reader 11.0.04

Dacă nu ați folosit prea mult “viewer”-ul de PDF-uri de la Google sau aveți ochelarii actualizați la zi cred că ar trebui să fie evidentă diferența dintre penibil și profesional (nu am spus nimic despre securitate sau Flash, azi mă rezum la oftalmologie profilactică).

android 4.1.2 – episodul fără număr +1

Din nou în roul principal: Samsung Galaxy S2 cu ultima versiune de Android oficială.

Prima impresie contează. Care e primul lucru pe care îl vede omul când deschide telefonul? Ecranul de blocare:

sgs2-ceas

Ecran frumos colorat, ultra-mega-customizabil (dacă nu înțelegeți ce înseamnă asta nu vă faceți probleme, nu ai pierdut nimic), simplu, informativ, frumos colorat dar asta am mai spus.

Care e cel mai important lucru afișat pe ecranul de blocare? Din cauza dimensiunii caracterelor aș zice că e vorba de ceas, lucru înțeles de designeri.

Apăs pe butonul de pornire și deșteptul telefon îmi afișează imediat ecranul de pornire. Ora afișată 13:21. Greșită după cum puțini oameni normali s-ar aștepta. După aproximativ jumătate de secundă ora este actualizată și apare corect: 13:57.

Impresia mea despre echipa care a scris cod, testat, acceptat ca așa ceva să se pună în vânzare e jalnică. De la un student mediocru m-aș aștepta eventual la așa cod. De la Samsung, la un produs vândut în milioane de exemplare cu o grămadă de revizii în urmă… nu m-aș gândi că e posibil DACĂ nu ar fi vorba de codul Google.

Cum să scrii așa ceva? Cum să accepți la testare? Cum să accepți să vinzi fără să te faci roșu la față de rușine în primul moment al demonstrației? E prima secundă de interacțiune cu produsul, secundă în care nici măcar ceasul nu e afișat corect. De fiecare dată când deschid telefonul mă seacă să văd exemplu de atâta prostie compilată.

Nu am idee dacă Android în sine e sursa problemei sau Samsung a dezlipit vreun fir și se vede așa urât. Oare și Androidul pur de pe Nexus face la fel?

Să presupunem că nu știu ce inimaginabile motive tehnice ar fi existat care au impiedicat afișarea din primul moment a orei corecte. Să zicem că au vrut tinerii ca telefonul să răspundă suficient de rapid la start și să nu consume baterie prea multă pentru asta dar scula nu le-a permis atâta spontaneitate. Nu m-aș mira, pare chiar probabil. Chiar și așa, decât să scuip așa mizerie pe piață când concurența are produse chiar bine finisate, preferam să nu afișez ceasul decăt după ce ecranul de blocare era complet afișat și aveam timp să o fac corect. Se supăra cineva dacă ecranul de blocare apărea fără ceas greșit și după jumătate de secundă, cu un minunat efect de fade-in/rotație/slide/pana-mea-știe-ce-animație-mai-e-la-modă, apărea ca prin farmec ceasul… corect? Sigur, era puțin de muncă DAR nu te faceai de rahat mondial. O făceam în timpul liber doar să nu fiu obligat să semnez cod atât de jalnic.

Pentru mine primele milisecunde din interacțiunea cu Android spun cam tot ce știam deja despre întreg: cârpeală, amatorism, e bine că nu e mai rău, programatori de zi.

Dacă nici ceasul afișat la vedere cu litere de-o șchiopă în prima secundă nu e bine făcut, ce o fi în măruntaiele sistemului. Să mă mai mir că las telefonul cu 98% baterie și când mă întorc de la masă după o ora mai are 30%? Sau că plec cu mașina 50km și la destinație totul merge corect în aparență dar partea de telefon e moartă? Din contră, mă mir că merge bine 80% din timp și probabil asta se datorează numai sculelor care generează și verifică automat cod.

cosmote pripei

Azi trecând pe lângă reprezentanță Cosmote mi-am amintit că am nevoie de credit pe un număr cu prepay pentru niște teste. Intru curajos și la pult o domnișoară frumușică, mignonă și cam supraexpusă la o supradoză de supraultraviolete îmi zâmbește:

- Pună siua, cu ce fă pot așuta :-)

Am ezitat o secundă căutând urme de arsură de la probabila megaofertă la solar după care am răspuns (fără răutate):

- Bună ZZiua. Aș dori o încărcare de credit pentru un număr de telefon cu prepay – 3 euro.

- Nu putem cu 3 euro. Tacă toriți cu 3 euro puteți să merceți la o penzinărie sau… hi hi… nu știu…

Am făcut o pauză de 2 secunde pentru a compila și linkedita informația după care am emis un warning:

- Păi cum, poate benzinăria să îmi ofere servici Cosmote pe care nu poate să mi le ofere Cosmote-ul… însuși??

- Hi hi…

A urmat o ridicare sprințară din umeri care mi-a dat de înțeles că intram pe o ramură netestată din programul de azi al domnișoarei.

- Bine, zic resemnat, dați-mi atunci de 4 euro.

Revenită brusc la programul principal îmi întinde amabilă un post-it verde (doar eram la Cosmote):

- Completați fă rog aici.

Mă uit pe hârtiuță și văd 3 rubrici:

număr_______________

valoare _____________

semnătură___________.

Aș fi comentat poate despre semnătură sau despre motivul pentru care nu mi s-a cerut și buletinul dacă nu mă blocam la prima rubrică – număr. Nu știam numărul, nu l-am folosit niciodată, nu îl aveam la mine.

- Nu știu numărul și nu am SIM-ul la mine. Dați-mi vă rog codul și încarc eu creditul când ajung acasă.

- Aaaa, în casul ACESTA fă pot ta tecât te 5 euro.

- Aaaa, păi în cazul ACESTA, dacă îmi puteți da decât de 5 euro… lăsați că mă duc la MOL la benzinărie că parcă am văzut că au și o super-ofertă și dacă iau 20.000 de litri de benzină doar luna ACEASTA pot participa (deși nu știu dacă particip sigur) la o tombolă în urma căreia pot câștiga o minge de volei dezumflată – și așa vine vacanța.

viber

Ce e Viber?

Viber e o aplicație pentru telefoane smart (Android, probabil și iOS) care permite chat/apel vocal prin conexiunea de date. Foarte simplificat e un fel de Skype sau Yahoo Messenger. Cu o mică dar esențială diferență: pe Viber utilizatorii nu au ID-uri ci sunt identificați prin numărul de telefon mobil real. Ca să poți folosi Viber, condiția obligatorie este ca la instalare să le dai celor care operează Viber ÎNTREAGA AGENDĂ TELEFONICĂ. TOT. Fără asta nu poți deschide Viber.

De ce asta? Motivul Viber sună așa: dacă avem aceste date putem ca pe baza numărului de telefon să identificăm și să sunăm prin Viber contactele tale. Ce nu ne spune Viber? Că pentru serviciul pe care îl oferă nu e nevoie să le dai agenda telefonică, e suficient să dai numărul TĂU ȘI ATÂT. Orice interogare despre cei pe care vrei să îi suni se poate face pentru fiecare contact în parte atunci când vrei să îl apelezi, și atunci trimițându-le doar numărul de telefon apelat, nu toate datele pe care le ai în agendă despre respectiva persoană: nume, adresă de acasă, e-mail, număr de telefon fix, data nașterii, alte aniversări și cine mai știe ce altceva. Diferența ar fi că Viber ar avea mult mai puține date personale colectate de la victime.

Vodafone, Orange sau Cosmote îți cer toate datele personale ale celor din agenda telefonică atunci când semnezi contract cu ei? Justificarea tehnică ar fi cam aceeași ca în cazul Viber și cu toate astea dacă ei ar face-o te-ar scandaliza. Sau cel puțin așa sper… Cu Viber – entitate mult mai obscură măcar din cauză că nu are angajați în magazine pe care să îi iei potențial de guler – totul e firesc și natural: luați totul de aici! Mai aveți neclarități sau nevoie de ceva informații despre vreun prieten? Să știu să-l întreb…

De câte ori aud întrebarea dacă știu ce e sau dacă folosesc Viber, de atâtea ori mă enervez.

Știu ce e Viber și nu îl folosesc dar de ce mă enervez? Pentru că știu că persoana care m-a întrebat foarte probabil deja și-a vândut toate datele persoane din agenda telefonului firmei care operează “GRATUIT!” Viber. Despre datele lui personale nu mă interesează câtuși de puțin, să facă exact ce vrea cu ele, Facebookul îi e deschis! Ce mă deranjează e că oamenii dau datele personale ale altora fără să se gândească o secundă dacă asta e moral, corect, cinstit, acceptabil. Ce mă enervează de-a dreptul este că dacă respectivul cunoscut m-a întrebat, foarte probabil deja a dat și datele MELE.

 

Să facem un mic exercițiu de imaginație.

Să presupunem că Ioana, colegă de serviciu, secretară are principii înalte, e inteligentă și a înțeles cum e cu Conspirația, Guvernul Mondial, OZN-urile și cercurile din lanurile de grâu, a înțeles și că să vândă datele personale ale altora e imoral drept care nu folosește (nici) Viber. Să mai presupunem că Ioana are numărul de telefon mobil 0700111.

Să vedem ce știe Viber despre Ioana noastră după ce a agregat datele vândute de ALȚII, ea fiind cum ziceam fată cu principii înalte:

- de la Vasile, depanator auto:

0700111 – ford fiesta, telescoape

- de la Ana, fosta prietenă a actualului prieten al Ioanei:

0700111 – tarfa lu vasi

- de la Agnes, vecină de bloc:

0700111 – Ioana vecina et3

- de la Petrica, șeful Ioanei:

0700111 – Vasilescu Ioana, secretara

- de la Costel, traficant de mașini care a primit numărul greșit de la un prieten:

0700111 – pocnitoare 50 normal 20 oral

În câte agende telefonice a lăsat oare Ioana impresii? Să fie vreo 200 dacă Ioana e de o popularitate medie. Adăugați așadar încă 195 de poziții în genul celor de mai sus la wiki-ul Viber despre Ioana-secretara.

 

Toate datele astea au un înalt grad de credibilitate, nu sunt date pe care tu le spui cum și cât consideri despre tine, sunt date pe care alții care te cunosc le folosesc deci foarte probabil sunt reale adică scumpe.

Dacă tu ai fi prin absurd acționar la Viber, pentru ce ai face serviciul ăsta gratuit atâtor milioane de victime?

Primul lucru care îmi vine în minte este un cuvânt dulce care face orice afacerist să saliveze: monetizare. Ai vrea cumva să “monetizezi” (adică să faci bani de pe urma…) atâtea date. Cum? Vă las să vă gândiți la asta.

Eu mă gândesc la ceva mai simplu: dacă aș fi patron la așa mizanscenă dubioasă, care ar fi visul cel mai erotic pe care mi l-aș putea imagina? Să fiu băgat în seamă de Facebook, să le vând afacerea și să plec în ceva insule. Și Facebook proști ar fi să nu cumpere Viber urgent pentru că acolo e aur curat: adrese reale, e-mailuri, conexiuni, totul în formă pură, fără inhibițiile unor paranoici care pun date cu grijă pe Facebook. TOT ce nu știe încă Facebook despre voi știe Viber.

Și dacă ai fi Facebook ce ai face cu Viber? Asta deja e o întrebare prea ușoară: gândiți-vă câte clickuri ar genera sinergia (alt cuvânt magic în lumea făcătorilor de bani postmoderni). Dintr-o dată pe zid (perete sau cum o fi tradus) să apară cum te văd alții în realitatea telefoanelor lor. Sigur din respect pentru voi, Facebook ar pune undeva bine ascunsă opțiunea de a dezactiva această minunată facilitate, ar rămâne doar să o găsiți și eventual da click dacă v-ar păsa destul. Sau de ce nu un serviciu plătit, 2-3 dolari acolo pe lună ca să ai acces la o carte de telefon mondială plină de sincerități și indiscreții. Sunt atâtea lucruri utile de făcut cu datele tuturor Ioanelor, cu sau fără principii înalte, care au avut neșansa să se găsească prin telefoanele te-miri-cui.

Și pînă la urmă ce e cu asta? Are ceva Ioana de ascuns? Dacă da, probabil știe ea de ce e vinovată, de ce să nu știm și noi și să luăm măsurile corecte ca societate responsabilă? Dacă nu, pentru ce tot scandalu’? Oricum e inevitabil așa că de ce să nu-i vindem pe toți cunoscuții, probabil deja Viber și Facebook știu oricum totul despre ei așa că de ce să nu profit și eu… Nu știu de ce logica asta nu mă satisface deloc așa că deși nu pot face nimic ca Viber și alții ca ei să afle tot ce se poate afla despre mine, pot măcar să-i rog pe cei care mă cunosc și sunt tentați să vândă datele altora personale fără probleme de conștiință, să mă șteargă din agenda lor telefonică înainte de a da click pe “Vinde-ți toți prietenii”.

Îndemn pentru Facebook: cumpărați urgent Viber! Nu trebuie să faceți asta public, din contră, mai bine tăceți și faceți(-ne)!

conspirații

20120518_150537 Așa arată azi și cred că de mai bine de un an hotelul fost și actual Continental din Timișoara.

Ceea ce îmi amintește de povești obscure din copilărie cu securiști, prostituate, străini și țigări Kent povestite în fapt de seară de vocea lugubră, alterată de transmisiunea în unde scurte, a Monicăi Lovinescu.

De fiecare dată când opresc la semafor cu imaginea asta în față am o angoasă, o teama să nu cumva să bată vântul și să frângă din mijloc fotoșopata și preafragila domnișoară.
Uitați-vă la spatele ei, la lumina atent plasată pentru a mai elimina 2-3 centimetri din talia atât de robustă și sănătoasă a celei pe care nu-i așa, când o vezi atât de “potrivită” și sănătoasă îți vine semi-instinctiv să o transformi în mama viitorilor tăi copii.
Paradoxal sau nu (te mai uiți?…) reclama nu este la consumul responsabil de Apadebaut ci la FITNESS!

Păi e fită domnișoară în mijloc sau nu?

 

Iaca luminosul spate mai îndeaproape:

20120518_150723 1

 

Ceea ce îmi amintește de evrei și de lucrul bine făcut. Cică au emis evreii ăștia o lege care mă umple de respect ca programator depășit ce sunt. Ce spune în rezumat legea urmașilor lui Moise: dacă o domnișoară (doamnă respectiv domnișor sau domn ca să nu facem discriminări) apare în reclame în reviste sau pe coperțile acestora, editorul are obligația să demonstreze la un eventual control că modelul din imagini la data la care au fost făcute pozele avea adeverință medicală cum că este în deplină și plenară stare de funcționare fizică și psihică – adică nu e subnutrit(ă) și nici bulimic(ă) sau suferind(ă) de alte dezordini care să ducă la o greutate corporală nefirească.

Dacă ar fi doar atât ar merita profund respect poporul evreu dar nu vă grăbiți până nu citiți tot!

Cică în aceeași lege, toate pozele din reviste cu domnișoare, domnișori etc. care au fost prelucrate electronic (vezi spatele luminos al prințesei încă nefrânte) să poarte un text explicit care să spună că imaginea a fost prelucrată electronic, asta ca să descurajeze tinerele viitoare fiice ale aceluiași sus-numit strămoș comun să se autoînfometeze în numele modei pînă la debilitare, privând astfel statul evreu de viitoarea lor valoare militar-combatantă. Popor cu instinct de conservare istorică dovedit eficient în milenii…

Legea (tot cică, nu am citit-o personal) prevede până și fontul și condițiile tipografice pentru textul explicativ-descurajator. Jos pălăria (să se vadă clar zulufii)!

Ceea ce îmi amintește de o altă lege a altui popor în care fiecare propoziție din fiecare frază se cere implicit batjocorită de te miri ce semianalfabet fost securist chior sau nu (ca sa nu discriminăm). Așa lege, așa popor, așa instinct de conservare istorică, așa să ne ajute ______________ (completați spațiul după preferințe).

Ceea ce îmi amintește de o altă carte scrisă tot în bătaie de joc, cu aceeași valoare legislativă, Biblia Hazlie de un autor cu nume suspect de explicit de evreu rus. Poate fi ce-i drept și intoxicare contrainformativă că prea e pe față numele autorului.

Simțiți cum plasa aproape invizibilă a conspirației ține zidul prea vechi și ros de ploi al realității să nu se prăbușească?

Ceea ce îmi amintește că trebuie să curăț acvariul așa că… v-am salutat!

de mentă

Linux Mint mi se pare cel mai rezonabil Linux pentru popor azi. O fi din cauză ca ecranul se trage explicit din rădăcina Windows 95? Se poate… M-am bucurat să văd că recent a apărut versiunea 15: Olivia drept care m-am dus interesat să văd ce o fi nou în Linuxul clasic spre care m-aș îndrepta dacă aș fi obligat să renunț la Windows.

Uitați ce am văzut:

Linux Mint 15 is the most ambitious release since the start of the project.

Uau îmi spun, promite. Mai departe:

MATE 1.6 is greatly improved and Cinnamon 1.8 offers a ton of new features, including a screensaver and a unified control center. The login screen can now be themed in HTML5 and two new tools, “Software Sources” and “Driver Manager”, make their first appearance in Linux Mint.

Mda… din 1995 îmi tot zic – poate la anu’.

WordPress Appliance - Powered by TurnKey Linux