Subiecte

despre opțiuni

Să zicem că așa ca mine ești preocupat ca datele despre viața ta personală să nu fie împărtășite cu oricine e dispus să dea 2 cenți pe ele. Rasă rară de papagal adică dar tot papagal pentru că folosești Google și ai în buzunar un telefon Android.

Dacă tot ești rasă așa specială, ai grijă să nu folosești niciodată localizarea activă oferită cu atâta generozitate de Google pentru că dacă o activezi ca să îți afli poziția, Google va ști la mod propriu fiecare pas pe care îl faci.

De fiecare dată când ai nevoie de locație, răspunzi cu mare atenție cu NU SUNT DE ACORD:

Screenshot_2015-08-15-15-28-53

Date anonime :))

De ce de fiecare dată? Bifează “Nu mai afișa” și ai rezolvat ar spune un papagal din altă rasă.

Uite de ce:

Screenshot_2015-08-15-15-28-58

Nu e posibil să decizi că nu vrei și gata, să fii scutit de agresiuni viitoare. Dacă nu mai vrei să fii deranjat cu întrebarea îți rămâne doar alternativa ACCEPTAȚI. E o lume liberă. Te-a pus cineva să folosești Android?

De fiecare dată când ai nevoie de locație ți se întinde capcana care are un singur sens, e ca o supapă, ca o trecere rotativă pentru numărarea vitelor care intră și ies din staul. Ai reușit să scapi acum, o să greșești data viitoare, în final tot acolo ajungi, singura opțiune e fără Android. Modul cum opțiunea dezactivează de fapt dreptul la a opta mie îmi dovedește disprețul șmecherului Google față de vita imbecilă cum sunt eu perceput de ei. Ceva doză de adevăr în părerea lor despre mine există, altfel aș șterge acum contul de e-mail pe care îl am la ei și aș aruncă fără urmă de regret telefonul Android în WC ca prim pas spre o viață mai frumoasă.

parole parole

Alege o “parolă” din 5 cifre, care iți (sic) asigură un nivel (sic) ridicat (sic) de securitate (sic sic sick).

2015-08-06_102407

la bancă

Pentru că Grecia nu mai e la modă în materie de „benching” m-am îndreptat spre Olanda. Am „aplicat” pentru un cont la ING. Am fost invitat la un interviu care a cuprins diverse întrebări mai mult sau mai puțin intime. Una mi-a atras atenția în mod deosebit:

– Aveți ceva legături cu Statele Unite?

– @#$!!%

M-am speriat puțin. Doamna a sesizat și a ridicat din sprânceană, nu ca să mă intimideze ci ca să văd că a înțeles, că e OK cu asta și că deși suntem filmați încă mă înscriu în parametri fiziologici ai unui cetățean probabil sincer.

– Ăăăă… nu prea înțeleg, am un ceas cumpărat din Statele Unite, se pune?

Doamna nu s-a așteptat la atâta sfidare.

– Nu (zâmbet profesional înțelegător). Dacă aveți ceva legături… știți dumneavoastră…

Știu că sunt paranoic dar asta nu însemna că acest “știți dumneavoastră” nu ascundea ceva. M-am hotărât să scurtez pentru că mă bătea violent aerul condiționat setat pe 16 grade direct în cap.

– Nu știu să am legături cu Statele Unite în sensul în care bănuiesc că e formulată întrebarea. Am fost cât am putut de prudent în exprimare ca să nu risc să descoperim împreună – eu și cu doamna – un bug la poligraful din norul de peste mări și ocean.

– Dar care e motivul acestei întrebări, ce s-ar fi întâmplat dacă aveam?

– Atunci urma un interviu separat îmi răspunde doamna scoțând de sub hârtiile de pe birou un formular de câteva pagini și fluturându-l cu un explicit “nu-ai-vrea-să-încercăm” pe față. Mi-a adus aminte de asistenta din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Adevărul e că nu vroiam să încercăm așa că am continuat cu alte intimități și încet încet ne-am apropiat de finalizare:

– Veți primi un e-mail și două SMS-uri pentru activarea cardului.

– Bine, aștept.

A mai completat doamna niște hârtii, m-a mai bătut în cap aerul condiționat vreo 5 minute dar niciun SMS.

– Nu ați primit SMS-urile?

– Încă nu.

– Hm, trebuia să le fi primit.

Am verificat din nou, nu erau. Doamna s-a hotărât să mai așteptăm și mi-a transmis decizia ei folosind limbajul nonverbal, răsfoind prin hârtii ignorându-mă îngândurată. După alte câteva minute doamna părea deja îngrijorată:

– Nici acum nu ați primit SMS-urile?

– Nu, aș fi auzit dacă veneau dar verific totuși.

Nu veniseră. Am încercat să o liniștesc pe doamna:

– Uneori mai întârzie…

Doamna era cu adevărat preocupată de faptul că nu am primit SMS-urile. Atât de preocupată că s-a ridicat de pe scaun și a pornit decisă spre… un perete unde nu vedeam nimic special, nici telefon, nici dulap nici măcar ușa toaletei. M-am speriat puțin. Ce își putea dori doamna cu fizic de halterofilă olandeză de la acel perete alb și aparent lipsit de viață în legătură cu întârzierea SMS-urilor mele? La finalul celor 20 de secunde de deplasare hotărâtă, doamna se ridică pe vârfuri și întinde mâna în sus spre o nișă pe care nu o observasem. Mă ridic cu gura căscată să văd cuibul de cuci. Văd cum doamna scoate din priză un ștecher, stă puțin cu mâna în aer și îl bagă la loc. Noroc că era înaltă, altfel nu ajungea la priză. Nu face doi pași spre mine doamna că aud telefonul: cling cling – cling cling. Două SMS-uri, exact așa cum prevestise ursitoarea. Doamna vine la birou, mă îndrumă spre bancomatul unde să îmi setez PIN-ul pe baza informațiilor din SMS-urile proaspăt primite. Fac asta cu succes deși gândul îmi era la ștecher, la doamna, la coincidența cu sosirea SMS-urilor, la impresia explicită că doamna știa că SMS-urile vor veni exact atunci, la posibilele legături cu Statele Unite de care să nu îmi fi amintit când mi s-a acordat șansa. Am încercat să mă comport normal până am terminat toate formalitățile și doamna mi-a urat ceva de plecare la care nu am fost atent din cauza acelorași gânduri care mă măcinau: care a fost faza cu ștecherul? Are vreo legătură cu Statele Unite?

Am salutat, am mulțumit, m-am ridicat și în loc să plec spre ușă am luat-o “din greșeală” spre peretele cu priza prin care ajunsesem să cred treceau SMS-urile. Am ajuns destul de aproape să văd misterul ascuns după nișă: un modem GSM clipea mulțumit că doamna l-a resetat. Ce cloud? Ce secol 21? În domeniul bancar lucrurile se mișcă în alt ritm. Aparent fiecare sucursală, punct de lucru sau tonetă are în dotare un modem GSM și expedierea de SMS-uri e o afacere strict locală. Cum toți clienții băncii o știu, orice modem se mai blochează, motiv pentru care doamna îi dă un reset sub centură. Una din condițiile îndeplinite la angajarea doamnei a fost probabil înălțimea minimă necesară pentru a ajunge la priza de unde se resetează modemul.

Dacă aș fi în echipa IT a companiei aș propune modernizarea sistemului: cu doar două cabluri prelungitore aș aduce priza lângă biroul doamnei așa încât să nu fie nevoie ca doamna să se mai deplaseze și să se întindă până la priză. Dacă s-ar aproba un buget mai generos aș propune ca triplu’ să fie dotat cu întrerupător (luminos!) așa încât doamnă să poată să-l reseteze cu piciorul de sub birou, fără ca clientul să suspecteze ceva.

Chiar așa, tu cu cine faci “benching”? Ceva legături cu Statele… Unite? 😉 Cum ce legături?…

seo

Google azi face și desface afaceri și destine. Cum schimbă careva acolo a șaptea zecimală la o constantă din algoritmii care calculează rankingul paginilor, cum apar știri despre nu știu care restaurant falimentat de Google care l-a coborât în raking pentru că precis nepoata de soră a lui Larry Page a răgușit din cauza apei prea plate. Așa se întâmplă când te cațeri cu afacerea până pe ultima creangă care te poate susține și încă puțin mai sus: la prima adiere cazi.

Să fii pe prima pagină la căutări după cuvintele care te definesc este o condiție existențială, precum ploaia pentru agricultorii primitivi. Și tot la fel cum nevoia de ploaie în relație cu natura necunoscută a generat religia, așa nevoia de trafic pentru a produce vânzări generează sentimente mistice în raport cu enigmaticul zeu al internetului – Google. A proliferat o întreagă tagmă de popi, șamani, vraci, felceri, escroci, curve SEO, facultăți și cursuri postliceale, școli profesionale, doctorate și doctorițe, pluginuri, plugouturi, cărți de rețete, cărți de rugăciune, lanterne breloc, tabere de vară sau apă de gură SEO friendly. Așa cum preoții au menirea să-ți optimizeze (=manipuleze) relația cu Dumnezeu, așa specialiștii SEO au menirea să-ți optimizeze (=manipuleze) relația cu Google.

Ca orice activitate umană, SEO (optimizarea pentru motoare de căutare) e o meserie tot mai specializată. Fiecare șaman are acreditări înrămate, glob de cristal și ritualuri stricte, parțial dezvăluite, rar motivate, disponibile la orice preț își permite să plătească credinciosul. Cei mai de vază aleși au trecut cu autobuzul prin fața intrării din spate de la Mountain View unde și-au făcut un selfie ca probă a harului.

Sau există și atei ca mine care cred că ploaia picură din norii generați de condens, indiferentă la superstițiile și ritualurile agricole primitive. Ce banal, ce oameni limitați, câtă lipsă de anvergură…

Google nu sunt atât de imbecili ca o rețetă, fie ea de 20 de pagini, fie ea incantată de 3 ori pe zi, fie ea oricât de mistică sau secretă, fie ea cu 3 peceți patriarhale să îi deruteze în ce privește conținutul paginilor tale. Dacă îi suspectezi de atâta prostie încât să crezi că-i duci ușor și multă vreme cu preșul manipulând rankingul ai greșit domeniul. Ca să îl citez pe unul dintre ei (de mare rang): e trist că mințile cele mai luminate ale generației mele își investesc munca și inteligența în cum să-i facă pe oameni să dea click pe reclame. Trist dar adevărat – chiar e vorba de oameni foarte deștepți plătiți să-ți radiografieze OBIECTIV paginile de internet.

Specialiștii de la Google (aici o zic pentru prima dată fără ironie) știu EXACT ce își doresc de la paginile indexate: să le măsoare și aprecieze CORECT în câteva privințe simple pe care le poate oricine înțelege intuitiv, nu e secret, nu e mare știință, e de bun simț:

  • conținut relevant, bogat, clar, distinct, diferențiat (nu neapărat dorit, nu e concurs de frumusețe, și dacă ești urât cineva te va căuta dacă te poate cumva diferenția);
  • autoritate și încredere în autor (date de referințele la paginile tale făcute de alți autori DE ÎNCREDERE, contează mult nu doar ce se zice ci și cine zice);
  • disponibilitate permanentă, viteză de încărcare, aspect lizibil, alți parametri tehnici care fac conținutul ușor, plăcut și larg disponibil;
  • cât mai puține elemente care îngreunează utilizarea sau resping utilizatorul (reclamele în pagină COBOARĂ în ranking. Google care vinde reclamă își sancționează partenerii. A zis cineva că viața e dreaptă?)
  • satisfacția celor care au dat click (dacă 10.000 de lemingși au fost fericiți e foarte probabil ca și următorii să fie);

Sigur sunt și alte multe și mărunte criterii dar esența e simplă: fă-ți treaba bine. Nu încerca să trișezi, nu fi impostor, fi sincer în ce prezinți, fi interesant, spune ceva ce merită să fie citit, fi puțin altfel ca să meriți o recomandare. Nu e ușor să faci toate astea. Nu există rețetă să fii interesant sau deștept sau atractiv. Și dacă ar exista rețete parțiale, ele te ajută să fii mediocru, în cel mai fericit caz să nu fii penalizat, nicidecum să strălucești pe prima pagina. Asta pentru că alte sute de milioane de pagini respectă automatizat exact aceleași rețete deci vei fi unul din sutele de milioane cu minime șanse de a fi observat de algoritmi ca să fii promovat sus în top. Cu cât e mai strict respectată rețeta șamanului, cu atât e mai sigură calea spre mediocritate. Rețetele care exploatează mici breșe în Marele Algoritm expiră inevitabil în momentul în care prea mulți folosesc trucul și efectul e observat de arhangheli și anihilat prin ajustarea altei constante secrete. Singura rețetă care ține e să fii corect, cinstit, muncitor, sincer, bogat în conținut, rapid, plăcut, click-ăit, satisfăcător adică să-ți faci treaba bine. Asta dă ranking real, durabil, interesant pentru Google, poziție care nu se schimbă la fiecare ajustare a algoritmilor secreți. Pentru asta e de muncă.

Google te cunoaște bine și pe tine ca autor și îi cunoaște bine și pe potențialii tăi căutători, mai bine decât mamele și nevestele lor la un loc. Nu merge ca la doctor, stând gol pușcă la consult, să-l faci să creadă că ești mai dotat decât ești de fapt folosind… pluginuri WordPress. Pur și simplu se vede de către oricine, cu atât mai mult de un profesionist.

Ca agricultorul primitiv în fața zeului ploii, nu poți să-l înșeli cu șmenuri ieftine pe Google. Google vrea despre pagina ta să cuantifice ADEVĂRUL (vede el apoi cum să-l folosească pentru minciună și manipulare, de asta se ocupă alt departament). Nu merge să înveți 3 acronime și 3 trucuri de conversație pentru a evita subiectele sensibile și să impresionezi interlocutorul. Ar fi prea ușor. Google nu e doar un interlocutor. Google e un confident, un formator de opinii, un profesor, un sfătuitor, un poștaș, un ghid pe stradă și în viață, un vânzător la sexshop, un bibliotercar, e amanta bibliotecarului, e un doctor și e și furnizorul lui de hașiș, e agentul de turism al bunicii tale, medic veterinar și dresor de câini, cântăreț, actor și măscărici, e autorul moral al rețetei de castraveți murați mâncați la prânz, e colecția completă și adnotată a codurile de bare de pe biletele pentru WC public sau expoziții de artă renascentistă, e un imens și sensibil telescop îndreptat permanent spre sufletul tău, e toate astea și încă multe multe altele. Adevăr vă spun: nu ai cum să Îl minți. Dacă crezi că-L poți manipula (optimiza), nu I-ai înțeles natura, nu ești încă pregătit să-L primești în viața ta. Fi drept, fi umil, fi sincer, poartă-te cum se cuvine cu un Zeu. Așa să ne ajute Eric Schmidt, Amin!

log php

Am aruncat o privire asupra unui log Apache care părea anormal de mare. Iată un citat:

[Wed Jun 17 12:11:10.229007 2015] [:error] [pid 2168:tid 732] [client ::1:58828] PHP Warning:  date(): It is not safe to rely on the system’s timezone settings. You are *required* to use the date.timezone setting or the date_default_timezone_set() function. In case you used any of those methods and you are still getting this warning, you most likely misspelled the timezone identifier. We selected the timezone ‘UTC’ for now, but please set date.timezone to select your timezone. in C:\\Apache24\\htdocs\\netiq\\netiq.php on line 37

Ce de litere… Ce de cifre… Ce de semne…

De la început vedem preocuparea umanistă a autorului. Astfel acesta ne informează așa ca de la om la om că data de 17 iunie 2015 cade într-o zi de miercuri. Ora este și ea exprimată cu o grijă remarcabilă pentru exactitate – este vorba de fracțiunea 229007 a secundei a 10-a a minutului al 11-lea al orei prânzului. Narațiunea continuă în ritm săltăreț cu o paranteză dreaptă urmată surprinzător stilistic de două puncte al căror sens pentru mulți cititori poate rămâne nedeslușit pentru totdeauna. Tensiunea escaladează în relația cu clientul, fapt marcat prin două… două puncte. Urmează semnătura autorului cvasianonim (PHP) precedată de 2 spații consecutive pline de înțelesuri care ne introduc în subiect și anume nesiguranța pricinuită de fapta de a te baza în viața de zi cu zi pe setarea sistemului legată de fusul orar. În continuare autorul deja înfuriat subliniază necesitatea *imperativă* de a urma calea corectă în viață deși lasă cititorului șansa de a fi exonerat de culpă prin portița lăsată întredeschisă a îndoielii. Autorul nu exclude posibilitatea ca în ciuda atenționării, protagonistul să fi fost totuși cinstit, situație în care e cel mai probabil (deși tot nu e nimic sigur) ca acesta (cum care acesta? protagonistul) să fi greșit totuși în altă parte. În ciuda acestei avalanșe de suspiciuni, PHP a selectat pentru victimă fusul orar preferat dar insistă cu rugămintea să nu se mai repete. La final cu multă bunăvoință de care doar marile caractere sunt capabile după atâta efort, PHP ne dă (cu literă mică la început de propoziție fără predicat) adresa exactă a abaterii. Și aici textul e marcat de enigme aproape stănesciene care emană din repetarea aproape obsesivă a separatorului “\”.

O fi și Balzac pe lista de voluntari pehașpiști?

nefericire asincronă dot net

Asincronismul e la modă. Azi nu mai mergi la WC pur și simplu ca o nevoie ci ca un awaitable task și în paralel, pe alt fir de execuție ar fi frumos să răspunzi și la mobil. Aproape totul este “așteptabil”.

Așa cum o poveste Linux are pe toata pagina, de sus până jos tradiționala coloană sudo, așa în .net în ultima vreme codul se decorează cu Await purtat pe stânga.

Nu e greu deci de ce să mă opun așa că let’s Await:

2015-06-12_144806

 

Ooo, scuze! Asta e ex.cepția care confirmă moda, iertare! Să corectăm:

2015-06-12_144752

Dacă tot e așa deștept încât să îți dea seama de subtilitate (care nu e chiar critică), ar fi frumos să nu mă îndemne la o bălărie ce nici măcar nu se poate compila. Cum aș putea afișa un mesaj pe Catch? Cu AwaitJustALittle? Nu că l-aș lăsa acolo dar am nevoie puțin de el să testez niște drepturi.

Sigur ați putea să îmi propuneți să scot Async din declarație care oricum e 100% degeaba (vezi întreaga documentație care se străduiește să explice că Async nu înseamnă ca se execută ceva asincron și că de fapt mai degrabă e un fel de Await în timp ce Await de fapt înseamnă… ați ghicit, exact Async!). Nu pot să îl scot pentru că deși e un complet inutil (se putea infera la compilare din prezența a cel puțin un Await dacă s-ar fi vrut), am un alt inevitabil Await care abia… așteaptă.

Albă sau neagră? Mai lasă-mă dracului și pe mine să trăiesc!

orange românia campioană la… tarife

Poate vreți să mergeți la mare.ro. Cine sunt eu să vă conving să nu o faceți… Poate ați ajuns la podul de la Fetești și vreți să plătiți taxa de pod (“peiajul” cum se zice în limbajul de cartier folosit la CNADNR) cu telefonul mobil printr-un SMS (de fapt prin 2 dar nu intru în detalii tehnologice).

Dacă ați ajuns așa de departe e clar că sunteți determinați să vă autodistrugeți vacanța deci să vă informez cum stă treaba.

Informațiile oficiale publicate de CNADNR pentru taxa de pod le puteți lua de aici.

La plata prin SMS, fiecare operator de telefonie mobilă are o pagină explicativă cu tarifele exprimate în euro:

Operator Cat.1 Cat.2 Cat.3 Cat.4
Vodafone 3,22 11,22 15,13 21,27
Orange 3,35 11,53 15,62 22,07
Telekom 3,10 11.22 15.12 21.26
RDS 3.10 11.22 15.13 21.27

De notat că doi operatori publică tarife cu TVA inclus iar ceilalți doi le publică fără așa că pentru normalizare am ajustat toate tarifele să fie cu TVA inclus.

Toate tarifele sunt mai mari la Orange! Probabil din cauză că _____________________________ ? Aștept sugestii să completez spațiul.

Poate Orange o să îmi trimită o scrisoare de amenințare cum că le afectez imaginea afișând tarifele publicate și link spre pagina oficială. Sau poate mai bine își tratează clienții cu același respect și cu aceleași tarife ca și ceilalți operatori mai ales când e vorba de taxe de interes public nu de horoscoape, rețete culinare, glume sau alte fițe.

Poate vă întrebați dacă și la alte plăți prin SMS Orange e la fel de campioană. Sigur că e. De exemplu la plata parcării prin SMS, Orange spre deosebire de toți ceilalți operatori încasează de la clienți pentru fiecare SMS, 5 cenți în plus. La fel la TOATE serviciile plătite prin SMS – Orange are tarif mai mare decât toți ceilalți operatori, cel puțin cu 5 cenți dacă nu cu 80 ca în cazul categoriei 4 la podul de la Fetești – Cernavodă.

Poate vă întrebați de ce mai sunteți clienți Orange dacă tot vă puteți porta numărul. Sau poate mă lăsați pe mine să vă întreb: de ce?

turism turism

Nu știu franceză așa că am apelat la specialist: Google.

În ziua de azi Microsoft traduce live vorbirea din chineză în engleză și înapoi pe Skype așa că știința traducerii pare destul de avansată.

Am luat frumos textul unui cântec (din interes nu de dragul cârcotelii) și am rugat un server de la NSA să mi-l traducă.

Rezultatul arată așa:

Au dessus des vieux volcans,
Glisse des ailes sous les tapis du vent,
Voyage, voyage,
Eternellement.
De nuages en marecages
De vents d’Espagne en pluies d’Equateur
Voyage, voyage,
Vole dans les hauteurs
Au dessus des capitales,
Des idées fatales
Regarde l’océan

Voyage, voyage
Plus loin que la nuit et le jour, (voyage voyage)
Voyage (voyage)
Dans l’espace inouï de l’amour.
Voyage, voyage
Sur l’eau sacrée d’un fleuve indien, (voyage voyage)
Voyage (voyage)
Et jamais ne revient.

Deasupra vulcanii vechi,
Alunecare aripi sub covoarele ale vântului,
Turism Turism,
Veșnic.
Nori în mlaștini
Winds de Spania în ploi Ecuador
Turism Turism,
Fly în înălțimile
Deasupra capitalele,
Idei Fatal
Vizualizarea ocean

Turism Turism
Mai departe decât zi și noapte (excursie de călătorie)
Turism Turism)
În spațiul incredibil de dragoste.
Turism Turism
Pe apa sacră a unui râu indian, (excursie de călătorie)
Turism Turism)
Și nu se mai întoarce.

 

Trebuie să recunosc că traducerea aduce o abordare stilistică nouă. Uite ce creație poate lua naștere din foarte big data + foarte AI + foarte ingineri isteți.

Întrebări pentru tema de casă:

  • de ce au dispărut virgulele care în original separă Turismul?
  • de ce fatalul original e scris în limba română cu majusculă? O fi numele unei actrițe XXX pe care Eric o cunoaște din cauză că e foarte… căutată?
  • oare cum traduce Skype vorbirea din chineză dacă reprezentanța comercială a NSA traduce în halul ăsta text scris între 2 limbi înrudite?

Hai lăsați netul și turism turism toată lumea că vine 1 mai!

adobe reader 2015

De când și-au pierdut orice speranță să mai repare Flash Player-ul și au înțeles că rescrierea lui de la zero e imposibilă, savanții de la Adobe se plictisesc. Așa de tare se plictisesc încât s-au gândit că ar fi timpul pentru o versiune nouă de Adobe Reader creativ numită DC – nu am idee De Ce. L-am instalat nu pentru că mi-l doream ci pentru că aveam nevoie. M-a cam contrariat maroul rău prevestitor cu iz de Ubuntu al icoanei dar am zis să nu fiu superstițios. Am deschis documentul cu care aveam de lucru și cum fereastra nu arăta chiar pe placul meu am zis hai să-l aranjez puțin. Încerc să ascund nu știu ce aiureala de cadru care ocupă întreaga parte dreaptă a ecranului (fiind oricum gol). Nu găsesc altă alternativă așa că mă uit după tradiționalul meniu View. Îl găsesc tradus Vizualizare și îl deschid:

2015-04-23_164306

TOATE opțiunile dezactivate. Hm mă gândesc, o fi protejat documentul meu deși mi-e greu să cred că ar putea fi protejat la zoom. Deschid alt document – la fel, toate opțiunile dezactivate.

Poate e ceva cu meniul Vizualizare, ia să vedem la Asistență:

2015-04-23_164412

Asta e culmea, ce nu am făcut bine?

Mă uit, mă minunez, încerc să înțeleg cu aș putea să-mi rezolv problema fără să folosesc meniurile deși e clar că situația nu poate rămâne așa. După câteva mișcări haotice și dezorientate de cursor deschid fără motiv meniul Editare:

2015-04-23_164435

Pentru că priveam ecranul cam oblic și soarele bătea destul de puternic, în primul moment mi s-a părut că primele 6 opțiuni din meniu sunt goale. Pun mâna în dreptul ecranului să umbresc puțin zona și parcă văd totuși ceva scris acolo. Mă concentrez mai bine: A..nu…lare, Reefectuare, da uite chiar scrie ceva. Bine dar de ce să scrie cu aproape-alb pe alb?? Încerc să găsesc o explicație. Poate pentru că e versiunea gratuită nu am acces la unele meniuri. Poate cu versiunea plătită vin și niște ochelari pe care îi pui pe USB și dintr-o dată vezi perfect toate opțiunile. Poate e o metodă perversă care să te facă să cumperi, un nou model de vânzare: PSO (Plătești sau îți Strici Ochii-ware). Sau poate, DOAR POATE, de fapt opțiunile gri din meniu nu sunt deloc dezactivate ci chiar din contră, sunt chiar exact perfect absolut active! Ce idee nebunească. Mă duc cu mouse-ul pe Preferințe… și dau un click neîncrezător cu aceleași așteptări cu care împingi peretele din bucătărie că poate se va deschide un pasaj secret, de care nu ai știut până acum, spre o cramă plină ochi de vin bun și vechi. Surpriza s-a produs și înțeleg dintr-o dată totul: griul e culoarea verii 2015 pentru opțiunile active din meniuri iar aproape-albul e în acest sezon culoarea oficială pentru opțiunile inactive. Adevărul e că dacă tot sunt inactive nici nu prea contează că nu reușești să vezi ce scrie, oricum nu le poți folosi, nu? E drept că există o curbă de învățare: la început încerci dar apoi înveți că nu are rost,nue greu. Nu m-aș fi gândit niciodată să ușurez utilizarea și să aerisesc interfața prin afișarea textelor așa încât să fie imposibil de citit. Și uite așa vedem ce rol are soarta: dacă ar fi rescris Flash Player așa cum orice om simplu credea că ar fi normal, specialiștii de la Adobe nu ar mai fi avut timp să fie creativi.

zdob și zdub

Pentru că au existat nedumeriri în ce privește omul cu inimă de piatră fără neam și fără vatră care le cam are cu vinul, vă supun atenției următoarea comparație:

2015-04-23_103043 intrebarile-la-care-traian-basescu-nu-are-raspuns-cine-va-da-socoteala-pentru-toate-158623

Ce vă spune ochiul lui drept (stânga în imagine)?

șmen

Există o practică legată de amenzi cu care nu am putut niciodată să fiu de acord principial: dacă plătești în 48 de ore, plătești jumătate.

Păi dacă sunt vinovat de ceva, pentru vina asta trebuie să plătesc, nu pentru binele bugetului, nu la negociere, nu la ofertă. Dacă plătesc în termen e bine, dacă plătesc după, plătesc majorări. De ce atâta grabă și mai ales de ce oferta așa de tentantă?

Mie personal îmi sugerează că autoritățile înțeleg că e posibil să fi amendat greșit sau abuziv și cu toate astea îți fac o ofertă tentantă, ca să nu riște să contești și să piardă. Practica mi se pare perfect imorală și deci mizerabilă. Te descurajează pe față să încerci să cauți dreptatea. Mă întreb dacă tot din dreptul roman izvorăște șmenozeala și sincer mă îndoiesc.

Dacă tot considerăm că e acceptabil moral ca autoritățile să ne descurajeze să ne căutăm dreptatea cu oferte financiare interesante, de ce nu extindem practica. De exemplu dacă la un proces pentru tâlhărie recunoști pe loc că ești vinovat, să se considere că a fost accident din imprudență. Sau și mai plăcut, la un proces de viol, dacă te recunoști… implicat, să se trateze ca la dentist: oral semiconsimțit seminedorit.

fonturi în windows 8.1

Pe vremuri Windows avea cea mai clară și mai lizibilă randare a textului pe ecran. Rezultatul pe total era o plăcere pentru ochi. Luați dacă aveți de unde un telefon cu Windows Phone 6.1 de acum… mulți mulți ani și priviți textul: literele arată și se îmbină perfect în cuvinte deși rezoluția e foarte slabă:

win61

Prețul clarității era plătit prin dificultățile la scalarea perfectă. Mai exact, textul “scris cețos” afișat cu Arial de dimensiunea X avea lățimea în pixeli L. Același text, afișat cu același font de dimensiune dublă, în Windows nu avea riguros lățime dublă în pixeli pentru că se prefera afișarea clară în detrimentul scalări perfecte (erorile sunt cauzate de alinieri la nivel de pixel mai ales la DPI mic/fonturi mici) și sunt marginale, provin simplist vorbind din “rotunjiri”.

Odată cu creșterea rezoluțiilor și a densității pixelilor a devenit tot mai important ca textul să se scaleze perfect la nivel de pixel așa încât modificând dimensiunea fonturilor / DPI, rezultatul să fie exact previzibil (textul mărit la 125% să se cuprindă perfect în cadrul unui buton scalat la 125%). Mulți știm cum arătau aplicațiile când se alegea o setare diferită de 100% la DPI: textele nu mai intrau în butoane, etichetele explicative deveneau prea mari și își pierdeau alinierea cu listele sau alte controale la care se refereau, eventual ajungeau să se suprapună.

Din nefericire nu există soluție care să rezolve simultan claritatea textului pentru fonturi mici relativ la grila de pixeli și scalarea corectă. Dacă scalezi corect, textul mic e greu lizibil și cețos. Dacă afișezi clar textul mic, nu mai poți scala perfect.

Windows a fost clădit cu prioritate pe claritate pentru că la vremea respectivă nu exista nici măcar perspectiva îndepărtată pentru 400+DPI, lucru care acum intră în normal la telefoanele peste medie. În timp a deveni necesar să se găsească un compromis mai bun pentru afișarea optimă la diverse densități în lipsa soluției ideale. Au urmat încercări și experimente. În .net derapajele legate de fonturi au fost sistematic parcate ca “won’t fix”. Cum să le și fixezi? Ori revenind la sistemul vechi, clar dar nescalabil, ori trecând la sistemul scalabil dar cețos. Orice cale de mijloc e un compromis care poate avea efect pozitiv uneori dar sigur în alte cazuri iese prost. WPF a venit și el cu un văl de ceață peste scris care i-a dat o personalitate aparte. Se vede clar că tinerii munceau la problemă. Anii au trecut și azi avem în Windows 8.1… haos. Nu înțeleg dacă e vorba de un drum doar parțial parcurs, abandonat sau de cineva care s-a pierdut încercând. Nu e vorba că aplicațiile arată fiecare altfel, asta nu ar fi așa o problemă. E vorba că însuși Windows arată schizofrenic. Nu mă refer la schizofrenia clasic / metro ci la cea a randării în același context (desktop), în ACEEAȘI componentă a sistemului.

Așa arată fără nicio schimbare a setărilor (el a vrut scalare 125% la UI) un Windows 8.1 dacă vrei să setezi drepturi de acces în rețea:

win8font

Fereastra Local Disk… arată perfect normal, text 100% clar și citeț. Dialogul de setări avansate care se deschide peste arată ca în dreapta imaginii: text neclar, mai îngroșat (deși nu e cu bold), literele mai înghesuite, nici măcar nu pot spune dacă e același font, te obligă să focalizezi până când lăcrimezi și îți dai seama că nu tu ai nevoie de ochelari ci echipa Windows are nevoie de management.

În iulie ar trebui să apară Windows 10, ce ziceți, dialogurile vor arăta exact ca acum (unul laie, altul bălaie), vor arăta ambele frumos ca și cel din stânga sau corect (?) ca și cel din dreapta?

oameni tehnici

wes-miller

pușca și cureaua lată

amfostdestept

Eu am fost jucător de poker și jucătorii de poker sunt foarte inteligenți.

         Ionuț Iftimoaie, vede-tă.

material

Google Nexus 7 2013, Android 5.0.2, AD 2015: de ceva vreme (cred că de pe la versiunea 5.0.2 adică ultima actualizare), fără motiv, cel puțin o dată pe zi găsesc tableta complet oprită (power off). Problema nu era așa de gravă dacă revoluționarul sistem de operare al NSA pornea în sub 8 secunde ca Windowsul de pe altă tabletă din casă (care are tot 2G de ram, tot 32G flash și tot cam 10 ore de baterie deși are ecranul mai mare). În loc de 8 secunde, Nexus 7 2013 bootează la rece în 51 de secunde, nu că e revoluționar? Buun…

Cică se zvonește în târg că stă să apară Android 5.1 așa că în timpul liber îl și aștept.

Azi tableta (după cele 51 de secunde necesare pornirii la rece) îmi spune că simte că-i vine o actualizare. Dau click cu degetul pe butonul Doamne Ajută și butonul dispare. Stau, stau, stau încă puțin după care revin și mai stau puțin. Aflu cu ocazia acestei stări că actualizarea are 169.7 MB (foarte informativă exactitatea raportării, m-ar fi ajutat să văd mai multe cifre după virgulă):

Screenshot_2015-04-16-19-26-31

Totuși stau de minute bune, de ce e blocat?

Stând așa (degeaba) mă uit la cât de frumos e designul introdus recent cu multe conferințe și fanfare. Doamne deci doamne cât e de revoluționar nou “limbaj vizual” din Android numit oh atât de inspirat de Google “material”. Atâția ochi dați peste cap pe internet, atâta cerneală scursă pe toate wordpressurile din domeniu, atâta excitație, atâta material de l…ollipop. Mă uit cât de perfect se completează cultural stânga jumătate englezească jumătate românească (system update / se încarcă) și cu dreapta-centru 100% americană. Hai să fac un screenshot îmi zic, poate o să am nevoie la bătrânețe. Bine bine dar de ce nu se mișcă? A trecut un sfert de oră…

(paranteză: medicul oftalmolog mi-a spus că e impresionat că am o privire atât de clară după atâta amar de ani de ecran)

Stai, parcă mișcă totuși ceva. Apropii ecranul de ochi și privesc intens. DA! Uite acolo e ceva cu galben, s-a mișcat!!! Vezi deasupra de “This software update will..” o liniuță cu lățime de 0.4 milimetri, galben deschis pe fond alb? Aia e! Material design frate, l-am văzut. Uite-o mișcă parcă e vie! E o bară de progres. Dar ce elegantă e ea așa subțire și galbenă pe fond alb acolo. Incredibil! Cine s-ar fi gândit… Dar cine să o fi văzut chiar dacă se gândea?

Acuma ca să fiu cârcotaș până la capăt aș putea să mă întreb de ce a durat 20 de minute să descarce 169 (virgulă 7!) MB când actualizarea unui Windows 8.1 (în total 1.05G, ce nasol) aici lângă mine tocmai s-a terminat în vreo 5 minute pe aceeași conexiune la internet.

Acum am pe tabletă Android 5.1 și speranța că tableta se va opri fără motiv ceva mai rar. Oricâte frustrări aș fi avut legate de problema asta, toate le-am iertat, toate s-au disipat ca norișorul material din stânga sus a imaginii în momentul de revelație în care am reușit să decodific semnificația elementului filiform galben. Atunci întregul limbaj vizual material mi s-a revelat, atunci am înțeles, de atunci bara galbenă nu-mi mai dispare din gând, de atunci sunt același om, nimic nu va mai fi ca înainte.

Seara s-a lăsat peste sat, actualizarea s-a terminat de instalat de minute bune, tableta s-a restartat (cu motiv!) pentru a finaliza (scuze, așa a scris pe ecran…). De jumătate de oră am Android 5.1, sunt fericit. Stai puțin, de jumătate de oră de când scriu aici tableta a fost oprită, de ce e caldă?? Nici nu știam că am tabletă cu încălzire în ecran. Ah, probabil e o optimizare introdusă în v5.1 legată de economia de curent și prelungirea vieții bateriei. Lăutari, să cânte muzica!

tineretul din ziua de azi

Am văzut un laptop interesant (ASUS UX305) și am zis hai să caut ceva recenzii. Nu recomand neapărat cititul de astfel de articole pe internet decât pentru cine știe să le interpreteze pentru că nu știi cât s-a plătit pentru niște cuvinte frumoase (sau urâte), cât e de competent (sau prost pur și simplu) autorul, care e politica editorială a angajatorului și alte câte și mai câte variabile fără legătură cu produsul recenzat. Multe din recenziile care apar sus la căutări sunt pur gunoi, site-uri web de vândut drivere împachetate cu adware sau chiar viruși. Altele sunt de pe site-uri renumite și au toate același șablon, aceeași ordine a cuvintelor de lemn și a graficelor de carton.

Am nimerit peste o recenzie care arăta puțin altfel decât cele cu care eram obișnuit: alt șablon, ceva mai multă vraiște în idei și organizare, repetări inutile, parcă era scris de mine – deci promitea. Dau cu ochii de numele autorului care de obicei e popular respectiv anonim dar acum era foarte probabil… român: Andrei Girbea. Interesant!

Citesc eu ce citesc, mă uit eu la poze ce mă uit (fără să activez Adobe Flash-ul care murdărea pagina) și ajung la un pasaj care trebuie să recunosc mi-a plăcut:

De asemenea trebuie să spun că experiența browsingului în Chrome nu e la fel de cursivă precum cea din Firefox sau în mod special în IE.

Ia auzi ia. Păi nu era Chrome începutul și mai ales sfârșitul?

Video-urile de pe Youtube văzute în Chorme încarcă procesorul mai mult decât în cazul celorlalte browsere.

Păi nu și-au făcut Google browser pentru că internetul lor era prea special pentru browserele existente? Nici măcar site-ul lor nu merge mai bine în Chrome? Are timp cineva să fie surpris? Vreun fan Chrome a încercat 2-3 zile în ultima vreme orice alt browser? Dar uite așa e românul, mai cârcotaș deci să-l citim mai departe:

Experiența mea inițială cu unitatea prototip UX305 a fost îngrozitoare ceea ce nu a mai fost cazul cu produsul final care totuși încă se lupta ici și colo [cu Chrome], așa că aș spune Core M nu este încă bine optimizat pentru Chrome…

M-am frecat la ochi și am mai citit de 5 ori. Cum adică procesorul nu e bine optimizat (încă!!!) pentru Chrome???

Câți anișori ați zice că are românașul nostru care a scris articolul având în vedere că nu pare că ar avea nici cea mai vagă reprezentare a relației dintre hardware și software? E semn de generație 2000 să nu ai idee ce dracu’ e cu regiștrii, ce treabă are cache-ul cu prefectura, cum și pentru ce e bun un compilator (chiar așa, pentru ce compilator în ziua de azi când e la modă PHP sau de ce nu doamne ferește node.js). De unde să mai înțeleagă studentul modern cu capul în cloud cine trebuie să optimizeze, cine execută, cum arată cod eficient și în general ce mama dracului înseamnă eficient, ce se întâmplă prin calculatoarele astea ca să își poată vedea fluid pornoșagurile în UHD/3D/7.1/60Hz. Azi cele mai cool jocuri sunt cele care au nevoie de cea mai rapidă placă grafică, cel mai rapid procesor și de ce mai multă memorie și dacă e posibil chiar și așa să se târâie. Simți puterea? Simți căldura din dreptul ventilatorului? Ăla e joc puternic bro. Cine să înțeleagă că foarte probabil e vorba doar de cod prost scris și că respectul îl merită cei care fac jocuri care arată la fel dar merg cât mai rapid pe hardware cât mai slab și nu invers.

Că așa arată profilul tipic al exponentului generației actuale în IT știam deja. Ce nu mi se pare prea OK în legătură cu autorul recenziei de mai sus e că bietul de el, cu mintea pierdută printre miliardele de MOS-FET-URI disperate să îi deservească s-a pus să recenzeze nu cine știe ce platforme ezoterice de prin nori, nu cine știe ce virtualizări ireale ci anacronicul de hardware pe care nu prea îl mai înțelege că ar fi cumva legat de software ci îl simte ca pe niște căpăcele cu litere care ajută degetele să facă să apară literele și desenele din cloud pe “led”.

Ce nu am reușit totuși să aflu din recenzie e cum sunt optimizate piciorușele de gumă ale laptopului pentru systemd, în special în cazul Ubuntu primăvară-vară 2015.

zdob și zdub

O trupă inspirată care îmi amintește de filmele cu Lizuca, Patrocle sau Jorj Voicu în rolul zmeului din copilărie. Întâmplător am descoperit un videoclip cu multe straturi, ca o ceapa culturală, probabil cel mai bun videoclip românesc: Om cu inimă de lemn.

Om cu inimă de fier

Fără soare sus pe cer

Vinul meu e meșter faur

Fierul îl preface-n aur.

Ghicitoare: cine e omul cu inimă de lemn / piatră / gheață / fier din figurine căruia îi face bine vinul?

Recunoaște cineva citatul acustic și vizual din Depeche Mode / 1987 de la minutul 2:30? Dar straturile de iluzie decojite din Tarkovsky din finalul Solaris de la minutul 2:55? Muzică populară Complice.

Tot întâmplător am dat peste ei cântând pe românește (!) în Piața Roșie din Moscova. Cum credeți că era titrat cântecul Dansuri?

2015-04-10_234239

arta cere sacrificii

Arstechnica.com e un site foarte citit, foarte influent pe care îl urmăresc zilnic cu toate că e vizibil pro-Apple.

Ieri pe prima pagina dau cu ochii de un titlu:2015-04-09_205705_cr

MacBook 2015: un laptop ciudat care probabil nu e pentru tine (încă).

Interesant, cum să publice Arstechnica un review cu un mesaj atât de explicit negativ despre Apple?

Observați că bietul om a simțit, probabil din instinct de conservare, că nu e chiar în regulă ce scrie și a adăugat vinovatul “încă”.

Cum aveam de lucru am lăsat pe mai tărziu lectura. După câteva minute redeschid browserul să citesc ceea ce părea o abatere de la normă deci promitea să fie interesant. Și chiar a fost. În 5 minute titlul articolului s-a schimbat:

2015-04-09_205739_cr

MacBook 2015 prefigurează un viitor care nu chiar aici.

Mult mai dulce. Mult mai prudent. Mult mai ambiguu în ce privește influențarea deciziei de cumpărare.

Credeți că am mai citit articolul? Mi s-a făcut puțin silă și am citit doar primele câteva fraze cu un gust de cenzură în gură. Andrew Cunningham care a semnat și originalul și versiunea secundă probabil a aflat în mod brutal că un cățel cuminte nu mușcă mâna care îl hrănește și a schimbat rapid titlul. Atât de rapidă a fost schimbarea (probabil telefonată de la Apple – da, arstechnica e ATÂT de important!) încăt nu a fost timp să schimbe și conținului din care nu mă pot abține să nu citez:

Majoritatea produselor sunt definite de ceea ce oferă. Comparativ cu alte laptopuri, MacBook e definit de ceea ce nu are.

Și încă una dacă nu e de ajuns:

În ciuda rezoluției native de 2304×1440, ecranul MacBook-ului arată ca unul de 1280×800…

Să vedem cât mai stă autorul angajat la arstechnica.com.

Ia de aici dacă vrei să verifici deși e posibil ca versiunea actuală a articolului să elogieze laptopul subțire fără mufe și cu ecran TN.

interviu la google

Am dat întâmplător peste un articol legat de interviuri pentru angajare la Google. M-a contrariat că Google mai apelează la ritualul primitiv al interviului în loc să se folosească de Marea Dată din dotare și de un “tool”. Dacă tot are profilul ultradetaliat al fiecărui candidat (și chiar îl are), nu ar fi mai ieftin, mai exact și mai în spiritul Noii Ordini ca decizia să fie luată într-un centru de calcul dintr-o țară unde curentul e ieftin și vremea la servere răcoroasă? Sau poate chiar acolo e luată de fapt și interviul e doar o ceremonie de dragul păstrării aparențelor.

Dacă aș vrea să mă angajez la Google aș fi așa de dezamăgit să fiu chemat la interviu, aș înțelege că toată teoria conspirației / noua ordine mondială v3.14 e praf în ochi și că firma la care urmează să mă angajez e mult mai slabă decât mi-am imaginat. Aș renunța la Google și aș depune imediat CV-ul peste drum, la Facebook.

ochiul dracului

hal_chrome_logo

HAL: This mission is too important for me to allow you to jeopardize it.

Dave Bowman: I don’t know what you’re talking about, HAL.

HAL: I know that you and Frank were planning to disconnect me, and I’m afraid that’s something I cannot allow to happen.

Dave Bowman: Where the hell did you get that idea, HAL?

HAL: Dave, although you took very thorough precautions in the pod against my hearing you, I could see your lips move.

WordPress Appliance - Powered by TurnKey Linux