Subiecte

linux 2014AD

De foarte mulți ani tot sper ca Linux să ajungă să fie utilizabil de oamenii de rând.

Nu cred în modelul lui de dezvoltare, nu cred că există suficient de mulți oameni suficient de competenți, suficient de disciplinați care să doneze suficient de mult timp din viața lor pentru a fi eventual înjurați pe forumuri. Cei sub 1% din piață după atâta chin și la preț zero spun aproape totul despre povestea de succes Linux.

Cu toate astea periodic arunc o privire să văd dacă nu cumva a apărut o surpriză. La scară istorică, multe acumulări cantitative cică ar duce la acumulări calitative. 15 ani în IT se poate numi scară istorică. De 15 ani încerc aproximativ o dată pe an cea mai promițătoare distribuție (conform celor care cunosc) să văd dacă omul de rând din mine ar putea tolera Linux pe birou.

După introducere, unii ar putea spune că am prejudecăți deci că sigur nu voi acorda șanse corecte Fenomenului, alții vor spune că după atâta chin probabil voi fi tentat să cedez învins și să accept prea multe compromisuri ca să nu risc să repet testele și peste un an.

Am ales Linux Mint 17 Quiana Cinnamon (ce de nume proprii…) pentru că mă interesează ceva clasic, pentru că interfața îmi pare familiară și pentru că pentru Ubuntu care era la modă anii trecuți am dezvoltat antipatie: din momentul în care implicit Amazon află ce caut pe harddisc, orice șansă i-aș fi dat vreodată a dispărut definitiv și irevocabil, indiferent ce vor schimba sau corecta pe viitor, indiferent de faptul că undeva există opțiunea sau linia de comandă care permit dezactivarea “facilității”, indiferent câte regrete au pentru mizeria în care s-au băgat, indiferent câte găleți cu gheață își va turna în cap pentru motive umanitare Mark Shuttleworth, amin!

Cu DVD-ul de instalare pregătit am încercat să risc pe vreo configurație cât de cât exotică și să îi ofer un hardware EXTREM de comun care să nu poată crea surprize și pe care am toate motivele să cred (din cauza abundenței și banalității) că sistemul de operare a fost testat.

 

1. Acer Aspire One

Netbook banal, produs în 2009, vândut în milioane de exemplare în N culori, nuanțe și texturi, toate cu Intel Atom, toate cu chipset și placă video integrate Intel, aproape imposibil să nu fi călcat pe ele prin magazinele care vindeau IT acum 4-5 ani. 2GB RAM, HDD 160GB, cu greu îmi pot închipui o mașină mai comună pentru un test dacă vrei cu orice preț să eviți sudo(area) luptei cu cine știe ce driver. Sunt de acord că pentru un test cinstit acest netbook e PREA comun deci am cam exagerat cu favoritismele dar am vrut să văd cum se mișcă Mint fără prea multă aventură. Pentru că eram bine dispus mi-am promis că dacă dau peste o problemă nesemnificativă pentru mine de genul Bluetooth prea subțire sau curbat la un unghi nefiresc, să fiu discret și lucrurile să rămână între noi.

Am bootat de pe DVD cu ajutorul unui DVDRW conectat pe USB. Sistemul de operare a pornit de pe DVD fără probleme, am introdus parola de la rețeaua wireless și practic eram pe val. Asta cu DVD live, fără să instalez nimic. Pe desktop am văzut imediat o icoană pentru instalarea pe harddisc așa că după un minut de clickuri prin Firefox am început instalarea. Am răspuns rapid la întrebări, am oferit întregul harddisc spre formatare cu toate opțiunile implicite și am așteptat cu răbdare ca instalarea să se termine. Nu mă interesează prea mult cât a durat, important e că după ce barele de progres repetate păreau să sugereze că instalarea s-a terminat (de unde știu? poate urma încă una?) am fost anunțat explicit că pot continua cu sesiunea live sau pot restarta pentru a începe să lucrez cu sistemul de operare instalat pe harddisc. Am cerut restartarea. A urmat un ecran negru cu niște litere aromâne (n cu tilda deasupra parcă – nu am știut să fac o captură de ecran) și undeva pe la mijlocul ecranului apărea următorul mesaj:

ModemManager[1294]: <warn> Could not acquire the ‘org.freedesktop.ModemManager1′ service name

Am așteptat dar în scurt timp am înțeles că degeaba aștept, netbook-ul se blocase aici. Am încercat un cinstit și bine intenționat CTRL+ALT+DEL și încă unul și încă unul și așa mai departe, cu frecvență și forță crescânde – sigur cunoașteți senzația și sunetul caracteristic. De fiecare dată apărea un text din care rezulta că sistemul a înțeles intenția mea de a-l opri dar… atât. În final am ținut apăsat butonul de oprire 4 secunde și am repornit cu forța… degetului.

A urmat un ecran negru cu un cursor clipind sus în colț și atât. Singura informație vizibilă era frecvența de clipire a cursorului dar din asta (nespecialist fiind) nu am reușit să deduc ce fișier de configurare ar trebui editat. Niciun mesaj, fără activitate a harddiscului, noapte cu cursor. Am încercat restartarea iar și iar cu același rezultat. În acest moment am concluzionat că un utilizator obișnuit ar fi în imposibilitatea de a mai face ceva (nici chiar neobișnuitul de mine nu știam ce să fac) și am declarat testul încheiat: nicio șansă pentru Linux anul ăsta pe desktop, orice digresiuni sunt pierdere de vreme. După două zile am reluat procedurile, asta pentru că îmi place uneori să pierd vremea și ca să mă asigur că nicio particulă cosmică sau radiație gama rătăcită nu a inversat vreun bit din memorie în timpul testelor anterioare. Rezultatele repetării testului au fost identice deci este posibil ca o altă particulă cu energie foarte mare (nu cred să fi fost aceeași…) să fi inversat din nou același bit din RAM.

 

2. DELL Optiplex 320

Ați ghicit, îmi place din cale afară să pierd vremea așa că am scris alt DVD (poate primul să fi fost defect?) și am ales următorul calculator de sacrificiu în ordinea banalității configurației și a numărului de exemplare vândute: produs parcă în 2007, Pentium D (dual core) la 3GHz, 1GB RAM, 500GB harddisc, placă video ATI Radeon… nu știu cât, negru! La fel ca în cazul netbook-ului, configurația este atât de comună și calculatorul vândut în atâtea exemplare încât speram că e imposibil să fie surpriză pentru sistemul de operare.

Am bootat de pe DVD, am lăsat toți parametri așa cum mi s-a propus, i-am dat la dispoziție tot harddiscul și l-am lăsat. Nu rețin dacă la un moment dat am acceptat să restarteze. Când după o vreme i-am acordat atenție, pe ecran apărea imaginea de fundal de la Linux Mint și cursorul de la mouse – atât. Era un semnificat pas înainte comparativ cu netbook-ul care după bootare nu ajungea în mod grafic măcar. Am mișcat de mouse în toate direcțiile doar doar se apare ceva dar nimic. Am apăsat CTRL+ALT+DEL: nimic. Am mai mișcat și apăsat și după o vreme tot ce mi-a rămas de făcut a fost să opresc forțat pentru că nu se oprea de bună voie la apăsarea scurtă a butonului de oprire/pornire. Am repornit și de data asta pe desktop au apărut și icoane, pe mijlocul ecranului o fereastră “de întâmpinare” cu tot icoane pentru activități caracteristice imediat după instalare. Optimist am început să dau clickuri, părea ca totul e în regulă cu excepția barei de jos care în stânga avea scris “Menu” foarte foarte neclar, ca și cum te-ai uita prin ochelarii bunicii. M-am gândit că o fi un efect de genul translucidului-acvatico-aerian la modă în anii 2000 – la urma urmelor optasem conștient pentru o distribuție mai retro din punct de vedere al interfeței grafice. Am dat click și s-a deschis meniul “Menu” ca să nu zic “Start” și să se supere cineva pe mine. Singura problemă era că meniul deschis (cred că era meniu), deși destul de dreptunghiular era complet gol. Să fiu foarte corect nu era chiar 100% gol ci undeva se vedea o liniuță căreia nu am reușit să îi dau vreun sens. Am mișcat și tastat și mișcat iar mouse-ul și rotit de rotiță și butonat de butonel dar degeaba, meniul a rămas gol. Clar nu așa trebuia să arate pentru că în capturile de ecran pe care le văzusem, acolo apăreau texte și icoane. Am re-re-re-re-re-re-restartat dar experiența s-a dovedit din nefericire… consistentă. În fața realității am reconsiderat efectul de blur al textului Menu din colț: poate totuși nu așa trebuia să arate de fapt și ceva era totuși defect la meniul “Menu”. O fi ceva fir dezlipit în driverul pentru placa video? Nu sunt destul de calificat să rezolv singur o astfel de problemă, nici nu sunt sigur că mai știu unde am pus pistolul de lipit așa că declar testul Linux pe anul 2014 încheiat cu rezultate concludente:

Nici 2014 nu va fi anul Linux. Nici 2015 sau 2016. Cu toate astea sunt sigur că la versiunea viitoare voi freca iar MentaTM  ca să mă asigur că nici 2017…

subversion vs people

De câteva zile orice încercare de “commit” în Subversion are ca rezultat următorul mesaj:

2014-08-13_123059

La vederea mesajului mă izbește diletantismul jenant al autorilor: cu ce ocazie i se comunică clientului (care poate fi un utilizator oricât de “ordinar” la urma urmelor) calea completă unde se află pe server fișierele pentru Subversion (repository). Nu e prima idio…sincrazie patronată de Fundația Apache despre care povestesc.

 

Ce probleme sunt cu mesajul de mai sus?

1. potențiale probleme de securitate: de ce i-aș da pe tavă clientului (care poate fi un hacker în blană de programator cinstit) informații despre configurație și locațiile de pe server unde poate găsi lucruri interesante?

2. potențiale probleme legate de dezvăluirea de informații private: dacă în mesaj ar apărea calea

D:\Fuck_NSA\UniculFolderFaraPorno\BasescuSecurist\ProiecteDeRahatColaboratoriTampiti\CCC\db\revs\777 ?

 

Nu e vorba de vreo setare în client pentru că la client informația asta nu ar trebui să ajungă. Eventual poate fi o setare greșită pe server (debug? diagnostic?) dar serverul e instalat cu toate setările implicite și nu găsesc nicăieri cum aș putea schimba comportamentul așa că nu cred că e vorba de configurare implicită greșită ci de pură “naivitate”.

 

Când văd cât de subțire e antrenamentul subversivilor în materie de securitate mă întreb dacă asta e cea mai bună sculă unde să-ți păstrezi sursele (și îmi și răspund imediat).

 

Era să uit: dacă era doar mesajul era bine, problema e ca istoricul proiectului în cauză e corupt dincolo de posibilitatea (mea) de recuperare. Cum revizia 717 mi-e complet indiferentă mi-ar plăcea MULT să existe o posibilitate să renunț la ea și să-mi văd de viață. Nu am găsit calea… Dacă unul din miile de fișiere e corupt, poți să-ți iei adio de la întregul istoric.

Sigur că un om cu scaun la cap își ține datele pe ceva suport redundant și are 700 și ceva de copii de siguranță pe stickuri, în nori, pe CD-uri. Am încercat și eu să par cu scaun la cap (în ciuda faptului că folosesc softicuri de la Apache) și mi-am făcut destul de multe backup-uri. M-am dus direct la ele ca să găsesc fișierul 717 (fără extensie!) de pe vremea când era sănătos. Ce glumă proastă! Eroarea apare doar dacă încerci să faci commit la un fișier care s-a schimbat ultima dată în revizia cu defect (717). Dacă de 3 ani fișierul nu s-a schimbat, poți sta liniștit 3 ani cu datele corupte, timp în care faci relaxat cele 700 de backup-uri și o dată pe an arunci CD-urile FOARTE vechi dacă tot nu ai avut vreo problemă cu datele arhivate acolo și dacă tot le ai în 700 de exemplare mai recente.

In extremis pot încerca să șterg fișierul 717 (fără extensie!) cu toate că sunt avertizat grijuliu într-un fișier README să-mi văd de treabă:

This is a Subversion repository; use the ‘svnadmin’ tool to examine it.  Do not add, delete, or modify files here unless you know how to avoid corrupting the repository.

Recunosc că nu sunt destul de competent încât să evit coruperea datelor (ca dovadă că le am corupte fără să fi făcut nimic special pentru asta) dar din momentul ăsta ce mai am de pierdut? Așa că am încercat… dar nu l-am păcălit:

2014-08-19_134334

 

Sinteză din înțelepciunea populară:

When you have a corrupt repository, your only real chance in saving the information is to do a dump and load. If you’re lucky, doing a dump and load will sometimes correct the corruption.

Ca de obicei când vine vorba de free/open source, dacă nu îmi convine pot pune mâna să fac cum îmi place (de exemplu să fac un fork pentru Subversion care corupe mai rar datele). Chestia e că nu mă deranjează CHIAR așa de mult încât să ajung până acolo, prefer să schimb VCS. Și aici intervine o problemă: cum să fac să nu schimb pe dracu’ cu tac’su?

 

PS: scuze pentru englezisme dar e greu să găsesc traduceri bune pentru unii termeni (commit, repository).

PPS: dacă e cineva interesat de alte secrete, parole sau date private pot da click pe Stack trace și postez rezultatul.

impresii

Despre Google Docs vs Office 365, lumea se cam dă cu părerea. Un comentariu din negura internetului mi-a plăcut:

Google Apps is used by companies that are trying to be ultra cheap and cut corners. It also means that some accountant is driving IT decisions. I had two companies that sent me product demo invites from Google Calendar. That was a red flag to me.

x86 x64 xxx

Dacă doriți sau aveți nevoie de MySQL pentru Windows 64bit și vă îndreptați spre pagina oficială aflată de ceva vreme în curtea Oracle veți vedea pe pagina de download cam asta:

2014-05-20_183258

Nu țineam neapărat să fiu cârcotaș, am încercat doar să fiu sigur că descarc versiunea pe care mi-o doream adică 64bit. Mă uit sus – x86. Mă uit jos – x86. Mă mai uit o dată sus respectiv jos respectiv iar sus respectiv iar jos respectiv… Ce se întâmplă?

Pe vremea când MySQL era pe mâna mulțimii nespălate aș fi înțeles confuzia. De la Oracle mă așteptam la ceva mai mult. Sau poate mi-au întrecut așteptările oracolii și au găsit o metodă de a compila cod pe 64 de biți pentru x86?

Noroc că din softicul de împachetare iese (automat probabil) numele corect al fișierului așa încât am dedus pe baza lui ceea ce știam deja: MySQL e de tot rahatul – indiferent cine îl cumpără – acum și în veacul vecilor – amin!

gânduri militare ultrascurte

Citat după un cadru militar – Antena 3 azi 04 mai 2014 pe la ora 17:

… și sper să nu greșesc când afirm că suntem undeva pe același palier cu toate celelalte armate ale lumii.

completat armonios de către gazda emisiunii – Adrian Ursu, fost turist în Afganistan, cu o amintire de la fața locului exprimată puțin prea colocvial dar pe aceeași lungime de undă cu invitatul:

… intra nisipu’ la cip.

evenimentul nopții

Poate vă întrebați cine mai citește Evenimentul Zilei. Eu l-am citit azi (de nevoie).

De fapt să fiu mai corect, am încercat să-l citesc. Am dat peste asta:

2014-04-24_180607

și mai departe pentru detalii:

2014-04-24_180103

Sper să nu mă dea în judecată pentru că le-am furat proprietatea “intelectuală”.

Firefox 28.0 și Internet Explorer 11 (Windows 8.1) sunt de acord: asta e intenția autorului.

Pentru a mă clarifica dacă și privită din punctul lor de vedere pagina arată la fel, am încercat un click pe “Transforma in pdf” dar PDF-ul rezultat conținea doar poza (cât 1000 de cuvinte) de la începutul articolului, nicio literă în plus.

Oare mai există ziarul ăsta și pe hârtie? Oare tot așa arată?

Poate pagina e concepută pentru compensarea erorilor de paralaxă cauzate de privirea multidirecțională a Cititorului Oficial – Traian Băsescu?

Pe vremea lu’ Cristoiu găinile din Evenimentul Zilei nășteau cotidian puii vii dar măcar atunci cititorii obișnuiți puteau lua notă despre situație.

AtenÅ£ie: parcări la privat ÅŸi blocarea roÅ£ilor! iniÈ›iativă a Municipalițătiiâ€.

Dovada: aici.

cosmos 2014

După mulți ani de la original, miniserialul Cosmos este refăcut.

Probabil e nedrept ca eu să compar Cosmosul de azi cu originalul. La urma urmelor originalul l-am văzut cu mintea proaspătă a unui copil și când ești tânăr totul e mai frumos.

Pentru mine cel de azi Cosmos ediția 2014 e prea fals, prea american, prea atent la fiecare cuvânt pentru a evita un proces cu cine știe ce pastor, prea militant evoluționist, prea Cartoon Network (a nu se confunda cu Disney!). Din Europa e mai greu să înțelegi nevoia americană de a înțelege până la urmă minunea… evoluției creației. Nici grimasele false ale noii gazde de culoare nu inspiră tocmai rigoare științifică.

Lăsând de-o parte aprecierile subiective, voi reda un citat interesant din episodul 4 în traducere cât pot de exactă:

Într-o zi el (Einstein) a început să se gândească la lumină și la cât de repede se deplasează. În viața de toate zilele întotdeauna măsurăm viteza unui obiect în mișcare în comparație cu altceva, ceva ce se presupune că nu se mișcă, ceva în cosmos ce nu se deplasează. De exemplu eu mă mișc cu aproximativ 10Km/h față de pământ. Dar după cum am spus mai devreme, Pământul se mișcă. Pământul se învârte cu mai mult de 1600Km/h în timp ce orbitează în jurul Soarelui cu peste 100.000Km/h și Soarele se mișcă prin galaxie cu jumătate de milion de mile pe oră…

Îmi amintesc de profesoara mea de fizică din liceu. Probabil i-ar fi dat nota 4 pentru cât de umanist amestecă milele cu Kilometri, așa – ca să se învețe minte pentru când (nu) va ajunge inginer că unitățile de măsură contează. Pentru “oamenii de știință” măsurile sunt lucruri prea efemere pentru a fi demne de atenție. 500.000 sună așa rotund încât merită schimbarea unității de măsură de dragul poeziei. Să nu mă las distras totuși, comoara acum urmează:

…iar Calea Lactee se mișcă prin univers cu aproape 1.5 milioane de mile pe oră.

În raport cu cine, Neil? Fă-te avocat! Ei vorbesc frumos, mult și fără sens. Acolo e de înțeles – judecătorii oricum dorm. Doamna Ilea ți-ar fi zis să stai jos că nu ai înțeles nimic. Carl Sagan ar fi fost rușinat de fostul viitor astronom pe care l-a dus pe ninsoare la autobuz ca peste ani să-i ia la mișto Comosul. Cum să citești un scenariu și să ajungi să contrazici la finalul paragrafului ceea ce ți-ai propus să demonstrezi cu 45 de secunde mai devreme? Mai că îmi vine să-i acord creaționistului concurent timp egal de emisie, poate e mai coerent. Totul este relativ dar nimic nu mai e chiar ca pe vremea mea…

tls ssl ddt lsd

Internetul vuieste de bugul catastrofic din OpenSSL. OpenSSL este o componentă extrem de des folosită pentru comunicație criptată între calculatoare, de exemplu pentru trimiterea parolei atunci când încerci să îți verifici e-mailul sau să faci o plată pe site-ul băncii.

Cum se manifestă concret problema: oricine poate fura cât de des poftește din memoria calculatorului cu care e conectat câte 64KB arbitrari de date (atât clientul malițios de la un server cât și un server malițios de la client). Dacă furi destul de des câte 64KB din conținutul memoriei unui calculator ai toate șansele să găsești lucruri foarte interesante acolo cum ar fi parole, adrese, conturi, cod, te miri ce. Cireașa de pe tort e că toată manevra nu lasă niciun fel de urme deci acum când toată lumea vuiește, nimeni nu poate ști măcar dacă i s-au furat date prin această metodă, câte sau de când. Problema e și mai gravă dar mă rezum la atât.

 

Ce are special vinovatul OpenSSL?

În primul rând e gratis și open source, adică oricine o poate folosi cum vrea și poate studia codul să vadă cât e de perfect scris. Dogma spune că dacă e open source putem găsi bugurile și deci șansele ca ele să existe și să persiste sunt mai reduse. OpenSSL e o componentă critică, folosită pentru comunicații securizate în mai toate domeniile, de la comunicații (chat, e-mail) până la tranzacții bancare. În plus codul nici nu e foarte mare deci te-ai gândi că unele entități care toarnă miliarde prin conducte “asigurate” cu OpenSSL au plătit pentru ceva auditări de securitate dacă tot sunt disponibile sursele. Și poate chiar au făcut-o…

O altă trăsătură mai specială a OpenSSL este de multă vreme binecunoscută prin cercurile IT preocupate de problema open-source: autorul original al componentei buclucașe Eric Young a scris codul inițial ca să învețe algoritmul de împărțire pentru numere mari. Traiectoria ulterioară a personajului l-a dus spre RSA, companie care acum se știe că a primit bani de la NSA pentru a folosi algoritmi care fac vulnerabilă generarea de numere aleatoare, componentă esențială în criptare. Destin…

Când auzi așa ceva nu îți vine să te întrebi “de ce dracu’ folosim noi mizeria asta?”.

Mulți nici măcar nu sunt conștienți că folosesc OpenSSL, e posibil să o ai și tu acum în buzunar pe telefonul mobil, în router, în decodorul pentru cablu TV, în playerul media din sufragerie, în contorul de gaz sau curent de pe scara blocului.

 

Am văzut cum lumea se uită la codul scris prost și se dă cu părerea. Codul nici măcar nu e foarte vinovat. Vinovat e imbecilul care a scris specificația protocolului, imbecil care nu știu dacă întâmplător sau nu este și autorul codului. Din nefericire specificația mizerabilă practic imploră eroarea în cod.

 

Foarte pe românește, protocolul (regulile după care 2 calculatoare conversează) conține o parte neesențială care asigură un calculator că nu a pierdut legătura cu celălalt. Mai exact, regula spune așa: când calculatorul meu vrea să fie sigur că nu a pierdut legătura cu interlocutorul, îi transmite o propoziție și interlocutorul trebuie să o transmită înapoi. Dacă nu o transmite înapoi exact, conexiunea s-a întrerupt.

Ce spune mai concret protocolul imbecil: calculatorul meu dacă vrea să verifice conexiunea, trimite spre celălalt calculator CE VREA MUȘCHII LUI, lejer, chiar și o poveste de Ion Creangă, împreună cu numărul de caractere (litere) ale snoavei. Celălalt calculator primește povestea împreună cu numărul de litere și o transmite înapoi. Dacă la calculatoru meu se întoarce aceeași poveste, legătura e încă activă.

 

Când vezi ca programator specificația asta în protocol în primele 5 secunde îți pui niște întrebări: de ce să pot trimite date practic oricât de mari? De ce nu ajunge o dimensiune fixă specificată din start în protocol, să zicem 4 bytes? Pentru ce arbitrarul ăsta? Ca să pot greși la alocarea spațiului la recepție? Cui poate folosi să trimită 39345 bytes ca heartbeat? De ce complicația de a impune în implemenetarea codului să tratezi dimensiuni arbitrare pentru heartbeat? Doar ca să ai nevoie să transmiți în plus și dimensiunea pachetului? De ce redundața asta (o dată datele, încă o dată dimensiunea lor)? Ca să poți greși în declararea numărului de caractere? De ce toată logica pentru verificarea dimensiunii posibil greșite a datelor din pachetul heartbeat? Pentru ce să tratez eroarea și să comunic că pachetul este eronat și în ce fel e eronat? Implementarea pentru așa o specificație e condamnată la ineficiență și aproape condamnată la eroarea care chiar s-a… implementat. După mine ca privitor în urma trenului e dovadă de prostie sau de… lucrare la comandă.

Ce face greșit OpenSSL? Dacă i se trimite o cerere de verificare a conexiunii (heartbeat) care are 4 bytes DAR calculatorul care a solicitat pretinde că datele au 65535 bytes, OpenSSL răspunde cu… 65535 bytes, primii 4 fiind chiar cei primiți de la partea solicitantă (deci corecți) urmați de restul de 65531 de … ce dă dumnezeu să se afle prin memorie în continuare. Ați ghicit, e vorba de limbajul C.

Vina la implementare (presupunând că nu e rea intenție)? 20%. Restul de 80% după mine e vina specificației care ar fi trebuit scrisă de cineva infinit mai înțeleapt dar care întâmplător s-a dovedit a fi exact… programatorul. În total 100%. Pentru merite deosebite sper că respectivul a fost imediat decorat cu cea mai înaltă distincție pentru eroi încă în viață de către însuși Nașul Suprem American.

Dacă specialistul care a formulat specificația era mai plăvan, nu așa liberal în exercițiul imaginativ, ar fi spus clar și lipsit de poezie: pentru heartbeat se transmit 4 bytes. Partea corespondentă va răspunde cu… 4 bytes, de exemplu cu cei 4 bytes negați la nivel de bit sau XOR cu o constantă a conexiunii, orice prelucrare simplă așa încât să se poată EFICIENT verifica faptul că la celălalt capăt al firului nedezlipit e cineva atent nu un perete care reflectă ecou și că răspunsul corespunde acestei cereri și nu uneia vechi. Codul era semnificativ mai scurt, mult mai rapid, MULT mai sigur, bugul despre care povestim era practic imposibil. Dacă…

 

Lectură suplimentară recomandată (anteHeartbleed): despre NSA.

noutăți de pe birou

Pe scurt câteva achiziții hardware relativ recente despre care nu am povestit:

 

Gigabyte Aivia Osmium

osmium1

osmium2

osmium4

Cea mai bună tastatură pe care am avut-o vreodată. Recomand călduros pentru cine vrea și apreciază marfa de genul ăsta. Taste Cherry MX Red. Ca să o apreciezi corect trebuie să o folosești. Ca minus: am un telefon mobil mai vechi (secundar) care dacă sună lângă tastatură s-a terminat filmul. Cablul prea gros (pare de 5KW) nu poate avea alt rol decât impresionarea neștiutorilor – dacă se împotmolește pe undeva pe după birou e greu de tras. Cam zgomotoasă dar asta face parte din farmecul specialității. Prețul… e pe măsura greutății.

Nota: 9.5 din 10 pe total.

 

DELL Inspiron 3521

2014-04-03_192432

Laptop relativ standard, Intel I7, Radeon… nu stiu cat, specificații bune, subțirel pentru linia din care face parte, rapid, calitate proastă a construcției, tastatură JALNICĂ, ecran slab, carcasa se cam îndoaie la atingere. L-am luat ca să înlocuiască vechiul Dell Inspiron 1520. Diferența de viteză e clar vizibilă, diferența de calitate a construcției – în special la componentele esențiale de interacțiune cu mine – ecranul și tastatura mă fac să nu recunosc deloc nici firma Dell nici familia Inspiron. Ecranul are culori spălăcite și incerte, tastatura e foarte proastă până aproape de a-l duce la service în garanție din cauza tastei spațiu care trebuie apăsată ferm și exact pe mijloc. Nu aș repeta să cumpăr un DELL online fără să pun mâna fizic pe el. Când trec de la Aivia Osmium la tastatura acestui laptop tastez ca un paralitic. Experiența excelentă de la Inspironul vechi nu se regăsește deloc la modelul nou. Ca și calitate a construcției îmi aduce în mod trist aminte de Acer-urile cele mai ieftine de acum 10 ani.

Nota: 8 din 10 (pentru performanță), 4 din 10 pentru construcție, nu recomand cel putin din cauza tastaturii.

 

Asus T100TA

T100

În sfârșit convertibilul Windows rapid, fără piese în mișcare, cu 11 ore de baterie (chiar așa e!) la preț corect. O bijuterie după care aș măsura tot ce urmează pe piață la acest factor de formă și preț. Plastic și sticlă cam ieftine, magnet de amprente. Dacă materialele erau premium ceea ce merita 50 de euro în plus, produsul era istoric. A avut un bug în BIOS (UEFI?) care făcea ca ecranul să se aprindă și laptopul să consume bateria după ce era închis (se manifesta doar cu tastatura conectată dacă îl închideai rabătând ecranul peste tastatură). A fost rezolvat între timp. Cred că Intel trebuia să schimbe numele la ultimele procesoare Atom, nu de alta dar viteza și consumul lor nu se compară cu generațiile vechi care au stricat reputația mărcii. Sunet incredibil de bun având în vedere dimensiunile și calitatea sunetului la concurență (nu am întâlnit niciodată un sunet atât de bun emanat de o tabletă). Recomand cu maximă căldură!

Nota: 9 din 10 (pentru 10 avea nevoie de materiale premium la carcasa tabletei)

 

Asus / Google Nexus 7 2013

asus-google-nexus-7-2-ofic

Are vreo câteva luni de când îl folosesc. E cel mai bun “reader” pe care l-am avut dar e doar atât… Cu o astfel de unealtă cam tot ce pot eu face e să citesc (e-mail, articole pe internet mai ales folosind Pocket, documentații). Nu poti realiza mai nimic creativ cu el (până și să răspunzi mai pe larg la un e-mail mi-e imposibil cu degetul pe ecran) motiv pentru care îl consider o treaptă superioară față de Amazon Kindle pe care îl am uitat într-un sertar. Ecran aproape excelent, rezoluție mare, culori foarte bune, neuniform ca iluminare cu o pată vizibilă pe fundal negru (înțeleg că problemele de uniformitate sunt destul de răspândite la acest model), bateria ține destul, cam cât cea de la Asus T100 cu observația că e vorba de altă clasă (cu Nexus nu poți visa vreodată să faci ce faci cu T100 dar e mai ușor, mic și comod de folosit pentru citit). Materiale de calitate rezonabilă. Am avut norocul ca al meu să nu prezinte problemele pe care atâția alții le au la digitizor (mișcări haotice fără legătură cu gesturile trasate cu degetul pe ecran), problemă care nu are încă soluție la acuși un an de la lansare.

Minusuri: scârțâie când apăs cu degetele partea dreaptă ceea ce distruge impresia de gadget de calitate. Spatele cu sigla NEXUS are o zona de “decolorare” care seamănă cu plastic scurs sau topit, anomalie pe care o au mulți alți utilizatori și care nu îmi pot explica pe ce cale s-a produs. Nu se poate extinde cu un card microSD, trebuie să te descurci cu 32GB local. Sunetul de foarte slabă calitate, pretins stereo dar cu diferențe majore de volum și timbru între difuzorul stâng și cel drept (da, e chiar atât de prost, o fi defect al meu?). Tot la capitolul sunet, defect major de design hardware la implementarea volumului care se manifestă la volum mic cu zgomot digital de nivel comparabil / similar cu sunetul însuși. Problema nu se manifestă la sunetul redat în căști.

Pentru moment Nexus 7 2013 e readerul meu preferat din cauza ecranului și a formei.

Nota: 7,5 din 10 (pentru 9 avea nevoie de alt sistem de operare)

 

Logitech G602

g602

Mi-am promis să nu mai cumpăr vreodată Logitech dar după ce am dus înapoi la magazin un Razer Naga pentru că oricum îl țineam apăsam cu degetul mare din greșeală unul din butoanele laterale, G602 pare să fie alternativa cea mai bună. Este destinat (ca și tastatura de mai sus) cunoscătorilor care știu ce să facă și au ce face cu așa ceva. Materialele sunt de calitate, textură excelentă, performanță corectă, conformă așteptărilor, ergonomie bună, bateriile țin mult, fără lagul caracteristic unor mouse-uri wireless. Minusuri: cam bizar de utilizat software-ul de programare a macrourilor pentru butoanele suplimentare. Cred că prezintă și buguri, unele macrouri extrem de simple (ciclice) se execută greșit (nu am găsit încă nici cauza nici soluția). Rotița de scroll nu are niciun profil, e perfect netedă și clickurile (pașii la rotire) sunt foarte slab sesizabili ceea ce nu prea are legătură cu modul de funcționare normal pentru un mouse din clasa asta.

Nota: 8,5 din 10 (dacă putea fi folosit si cu fir în timpul încărcării merita 9,0. încă 0,5 puncte posibile pentru altă rotiță).

 

Tronsmart T1000

tronsartt1000

Dongle HDMI pentru conectare prin Miracast. Să traduc: bagi “stick”-ul în mufa HDMI a televizorului, alimentezi cum poți stickul dintr-o mufă USB din apropiere (necesită 1Amper, ideal dacă televizorul are și poate), descarci o aplicație pe telefonul mobil Android, iOS sau o instalezi în Windows și transformi televizorul în ecran fără fir pentru telefon, tableta sau laptop. Concret cum îți impresionezi prietenii cu asta: dai drumul la televizor, scoti telefonul din buzunar și după 5-6-7 clickuri, pe ecranul televizorului apar pozele sau filmele din telefon: ia uitați prietenii mei ce mașină frumoasă o să-mi cumpăr luni (dacă voi câștiga duminică la telesupermaxineurobingo).

În Windows spațiul de lucru poate fi oglindit sau extins pe televizor de departe cel mai simplu: deschizi aplicația, click pe connect, click pe mirror/extend, cvasiinstantaneu. În Android se poate oglindi ecranul sau se pot reda filme, muzică sau pagini web din aplicația EZCast (e nevoie de vreo 15 clickuri și de 2 minute de așteptări cumulate). În iOS… nu că m-ar interesa dar producătorii ne roagă să îî iertăm că oglindirea ecranului e cam foarte experimentală. Calitatea imaginii redate pe televizor este excelentă, traficul wireless nu trece prin router ci este direct între dispozitivul mobil care emite și dongle-ul care receționează. Minus: dacă se conectează cu Miracast și nu prin aplicația dedicată, adaptorul de rețea wireless este folosit pentru conexiunea cu televizorul deci nu ai internet pe dispozitivul gazdă (telefon, tabletă, laptop). În Windows acest neajuns este practic inexistent din cauza faptului că aplicația EzCast oglindește perfect ecranul deci conexiunea de internet nu e afectată. Nu îmi dau seama dacă e o limitare inerentă Miracast sau ține de tipul concret de adaptor wireless respectiv de implementarea software. Pare încă în faza de dezvoltare dar promite mult și până una alta ceea ce face – face bine adică arată pe televizor filmul de pe tableta sau laptop fără fir, HD. E un fel de Google Chromecast fără limitările artificiale și mizerabile care leagă Chromecast de Google (API Google, servicii și aplicații aprobate de Google). În curând probabil orice televizor va avea din fabrica Miracast și un astfel de adaptor nu va mai fi necesar. Un lucru pozitiv ar fi că atât firmware-ul cât și aplicația EZCast par activ întreținute (azi am primit o nouă actualizare).

Nota: 7 din 10 în Android, 9 din 10 în Windows.

microsoft azi

Noul șef de la Microsoft nu are nimic de pierdut așa că încearcă. Bine face!

 

În ordinea importanței pe termen scurt și mediu după mine, ultimele noutăți:

Windows gratuit pentru dispozitive sub 9’’

(nu mai e 1 aprilie deci… nu știu ce să zic).

Ca utilizator de Nexus 7 (mai mult din cauza hardware-ului și în ciuda sistemului său de operare) cred că în categoria sub 9’’ vor fi incluse marea majoritate a telefoanelor și tabletelor. Windows gratuit pe toate astea e incredibil. Cred că nu a existat moment mai bun să fii dezvoltator Windows în ultimii 10 ani. Abia aștept să văd dacă nu există cumva un asterisc care să schimbe cu 180 de grade sensul anunțului. Păcat că așa târziu.

 

Start se reîntoarce iarăși din nou înapoi

(când câteva milioane îți spun că ești beat…).

Nu încă… Așa ar trebui să arate (împreună cu aplicație “Metro” rulând în fereastră):

win812

 

Aplicații universale, pentru toate soiurile de Windows

(de când?).

Nu încă… Aștept cu nerăbdare actualizarea la Visual Studio Net 2013 și eventual dacă toate merg cum ar trebui, primul telefon cu Windows Phone.

 

Office pentru iOS

(înapoi la rădăcini).

Parcă așa a început Excel, pe sistem de operare Apple. Nu cred că va schimba ceva semnificativ pentru public. Va confirma că iPad are liber pentru intrarea în zona enterprise. O fi ăsta un lucru atăt de bun pentru Microsoft acum când tocmai s-au hotărât să dea Windows gratis pentru dispozitivele concurente cu iPad?

 

Recomandare călduroasă pentru Microsoft: cumpărați urgent Xamarin ! Nu are cum să fie foarte scump deși asta nu prea contează.

1% pe merit

Linux pentru mase sau natură moartă la supermarket:

linux auchan

cannot access, cannot access, cannot touch…

Tentant?

Dacă ai fi un potențial client ai cumpăra?

consolidare

Mai ține careva minte povestea în care spuneam că lucrul cel mai bun pentru Facebook ar fi să cumpere Viber? Între timp Viber a fost cumpărat dar nu de Facebook ci de Rakuten – recunosc că nu auzisem de ei și simt că au cumpărat doar pentru a revinde mai scump. Rămâne doar Google pe lista de clienți potențiali care au deja cam toate datele implicate în vânzare.

Să nu credeți că Filiala Popular-Republican-Democrată a NSA a stat degeaba. Voi cita în context doar 2 realizări notabile recente:

  • aplicația mobilă Facebook mai nou poate citi (deci citește) SMS-urile din telefonul victimei. Evident pentru asta victima își dă consimțământul la instalare cu plăcere respectiv cu degetul (fără consimțământ nu mai poate instala sau actualiza aplicația). Motivația tehnică e hazlie pentru cine mai poate râde.
  • Facebook a cumpărat sora geamănă a lui Viber – WhatsApp, pentru că deși de acum pot citi SMS-urile (vezi punctul anterior), traficul alternativ prin WhatsApp le scapă încă.

 

Și ca să nu neglijăm eforturile Google de a ne umple viața de culoare contextuală, în ultima versiune de Android de pe Nexus 5, ca un fel de indicație pentru ce ne rezervă tuturor viitorul, fiecare căutare în propria carte de telefon pentru a suna pe cineva se transmite implicit spre nava mamă.

Exemplu de utilizare:

Vrei să suni pe Ioana dintr-o poveste anterioară?

Când cauți în telefon numărul Ioanei pentru a o apela, Nexus 5 + Android trimit intenția ta la Google: “domnul Vasile aici de față <lat=42.31314, long=31.41412> vrea să o sune numaidecât pe Ioana, număr de telefon 0700111”.

Similar, dacă Ioana te sună, Google află instantaneu de la telefonul tău despre această faptă și te poate ajuta. Cum?

Google vă cunoaște bine pentru că știe cam tot ce ați făcut în ultimii 10 ani pe internet: a citit toate e-mailurile voastre și a studiat fiecare căutare și link deschis, a reținut cam toate locurile pe unde ați umblat virtual, cu pasul, bicicleta, trenul sau mașina și cu cine. Cu toate datele astea la 100 de milisecunde distanță, Google o verifică și pe Ioana și află profilul personalității sale, aromele ei preferate și alege cea mai potrivită reclamă pentru voi doi, pentru asiguratorul tău medical, pentru societate în ansamblu și în final pentru Terra atât de suprapopulată:

Discounturi masive pentru cantități mari – DUREX. Cumpără acum mărimea S cu aromă de cireșe amare pe băț! Crede-ne pe cuvânt: îți va veni perfect și o să-i placă (aroma n.n.).

ALERTĂ: sun-o imediat pe Ioana că vrea și Gică să o sune și îți sare iar rândul azi.

Alternativ o poți suna pe Roberta, stă mai aproape de tine, e singură acasă săptămâna asta, e tot blondă și ajunge de obicei acasă după 17:30. Click aici pentru varianta striată cu aromă de căpșune.

Suntem Google – știm ce spunem – mereu alături de tine pentru a te ajuta.

Click aici pentru a traduce în rusește. Click dincoace pentru a nu mai traduce niciodată din română această pagină. Click dincolo pentru a te traduce întotdeauna. De fapt pentru asta nu e nevoie de click.

80/20

E la modă azi în materie de software “Open Source / Free”.

Moda o fac cei puțini: oamenii bogați, deștepți și rafinați. Masele există ca să fie folosite. Pentru folosirea maselor este creată moda. Vrei autodenunțuri în masă? Ce zici despre moda Facebook? Vrei sclavie intelectuală? Ia de-aici “curentul” Open Source. Vrei să-i folosești pe cei mulți și asta să le facă plăcere (pentru un mai bun randamen, nu de alta)? Dă-le o modă nouă.

Cine rânjește mai interesat la auzul cuvintelor magice “Open Source / Free”? Milionarul cu dinți de zeci de mii de euro la vedere, la un pahar de vin care costa cât mâncarea pe o lună – două a idealistului programator înfometat care-l slugărește de plăcere. Genial! Care sunt cei mai buni prieteni sinceri, mentori și beneficiari pentru neocomunismul digital? Bineînțeles cei mai veroși capitaliști <sunet_de_râgâit_sătul>.

Nu e plăcut ca tineri inteligenți, săraci și naivi, de prin cine știe ce țări sărace, să contribuie direct și gratuit dar cu credința sinceră și sufletul deschis, ca furnicuțele harnice, fiecare plătind din buzunar până și curentul consumat pentru asta, la profiturile Google, Facebook, Apple, IBM, Oracle, Twitter, Yahoo sau a altor biserici sau bisericuțe Open Source? Cu cât mai mulți cu atât mai… profitabil. Să ciocnim pentru puterea lor de muncă!

Nu e minunat că bietul tânăr turc de exemplu, care nu are bani de-o bragă, să dăruiască din motive cvasireligioase muncă înalt calificată preoțimii “Open Source / Free” cu finalitate total “închisă”, cuantificată în miliarde pe an profit? Ce buchet deosebit – din ce an e vinul? Sănătate!

Nu ai vrea și tu să scrii software pe care să-l donezi binelui planetar – perpetuu, împreună cu toate drepturile conexe imaginabile, asa încât Google, Facebook sau NSA & Co. să-l folosească la discreție pentru indexarea fiecărui fir de păr al urmașilor urmașilor tăi în veacul vecilor? Dacă ai dubii asupra termenilor licenței pe care să o alegi, există câțiva preoți ideologi de rang inferior, cu plete și barbă răvășite convingător, care cunosc dogma și te vor ajuta să alegi licența cea mai pură, care în mod cert te va priva definitiv de orice drept asupra muncii tale. Nu e un ideal înalt umanist? Nu te prinde? Nu simți că îți vine? Nici eu.

Interesant că nu – dar aparent nu suntem singurii:

Peste 80% din contribuția la Linux din ultimul an provine din muncă plătită.

Adică 80% din contributorii la Linux – Catedrala Mișcării – nu sunt destul de… naivi să pună botul la evangelizarea capitaliștilor bine hrăniți care le arată direcția spre propășirea digitală. Ca să vezi surpriză… Partea proastă e că doar 20% exploatați e cam puțin. Partea bună e că mai este mult loc pentru îmbunătățirea acestui KPI. Mai aduceți vă rog o sticlă dintr-acela demisec. Hai noroc și la mai mare!

neonul

Seară de iarnă. Stau și aștept pe cineva care stă și așteptă la coadă o consultație la o policlinică.

La un moment dat cineva din mulțime, probabil de la prea mult așteptat, se ridică și se îndreaptă spre ușa inscripționată “Toaletă pentru pacienți”. Deschide respectiva persoană respectiva ușa și acționează în mod reflex respectivul întrerupător pentru a aprinde respectiv lumina. Nu se întâmplă nimic așa că omul apasă și pe celălalt buton al întrerupătorului. Nici de data asta nu se întâmplă nimic așa că… omul acționează din nou primul buton în sens invers urmat de al doilea, cu nervozitate crescândă cauzată probabil și de o anumită nevoie care l-a împins în acea direcție. De data asta s-a întâmplat ceva – altceva decât spera pacientul român: din cabinetul plasat strategic lângă ușa toaletei se aude o voce nervoasă care se răstește:

AȘTEPTAȚI – E NEON, NU SE APRINDE IMEDIAT! NU MAI DAȚI DE BUTONUL ĂLA, AȘTEPTAȚI!!!

Pacientul speriat și cu inima bătându-i puternic – doar aștepta la cardiologie – se oprește și atinge timorat butonul după care așteaptă privind cu speranță în bezna rece a toaletei. După 3-4 secunde ca prin minune neonul milos clipește după care în sfârșit se aprinde. Temător dar presat de nevoia naturală, omul pășește rușinat în încăpere.

Liniștea fiind restabilită am timp să cuget la cât de inuman de prost poate fi neonul ăla, la cât de neinspirat a fost cel care l-a instalat acolo, la țara și cultura din care fac parte fără să fi fost întrebat, la rățoiala nesimțită a doamnei doctor care face poliție la ușa WC-ului policlinicii, la viața grea care a adus-o probabil la limita nervilor.

Ridic privirea să văd cum o cheamă pe țipătoarea doamnă doctor, fără speranța ca informația asta să mă ajute la ceva în viață și dau cu ochii de tabla bătută în cuie deasupra ușii de unde s-a auzit vocea nervoasă: PSIHIATRIE. Ah, e clar, e doamna doctor care ar trebui să liniștească pacienții nervoși – România Pitorească SRL.

CINEE URMEAZĂĂĂ ?

alan turing

Azi Doamna Regină l-a iertat pe Alan Turing pentru că a fost homosexual. Acuma dacă tot s-a sinucis din cauza Justiției Ei ce să zic… tot răul spre bine. Eventual acum dacă tot e iertat ar putea să-i și mulțumească pentru ce a făcut? Că doar e Crăciunul… Ia să O vedem dacă are antigel albastru în Instalație.

buzunar

pocket Aproape singura motivație reală și cu greutate pentru mine de a folosi un telefon “deștept” e aplicația Pocket (fostă Read It Later). Pocket e aplicația pe care o folosesc mai mult timp și de mai multe ori decât pe toate celelalte aplicații la un loc – cu un ordin de mărime.

Ce face Pocket? Se instalează pe telefon sau tabletă și te ajută să citești offline (fără conexiune activă la internet) diverse pagini web salvate anterior.

Cum salvezi paginile? De exemplu în browserul de pe desktop ai un buton +Pocket pe care dai click și respectiva pagină este salvată imediat în toate dispozitivele tale conectate la internet. Ușor și plăcut-uscat.

După asta, oricând ai timp, te plictisești, stai la coadă sau în pat, poți citi la purtător din lista de pagini salvate.

Partea cu adevărat minunată (dincolo de ușurința de a salva și de faptul că nu ai nevoie de conexiune când citești) este că Pocket afișează paginile formatate civilizat și cu respect pentru cititor. Dacă site-ul are un format “înțeles” de Pocket ceea ce e valabil pentru marea majoritate a site-urile importante de știri, rezultatul care ajunge la ochiul cititorului este unul excelent formatat, fără reclame, fără margini cu linkuri sau te miri ce alte zgomote vizuale, articolul cu informația și atât. Ceva similar deși inferior ca implementare știe Firefox pentru Android sau Safari în modul “reader”. Din cauza asta am ajuns să prefer să citesc prin Pocket știrile, articolele tehnice, bloguri în detrimentul browserului desktop deși am activ în browser cam peste tot AdBlock+.

În afara faptului că îmi folosește și îmi place ca utilizator, Pocket e un serviciu care implementează excelent și necesar cam toate noțiunile legate de “cloud”.

Azi toată lumea IT-ului se screme cu disperare să își atârne cuvântul “cloud” de orice produs, prezentare, pdf sau ppt. Dacă nu ai chiloții cu eticheta “cloud” la uscat pe peretele Facebook ești fără viitor. Nu contează ce sau cum faci, contează să pretinzi că ai ceva în comun cu norul. Din cauza asta noțiunea a ajuns un fel de nouă târfă la modă pentru oamenii din vânzări, privită cu atenție circumspectă și sprânceană ridicată de cine a văzut destule valuri ale modei venind și trecând. Vă amintiți cum cineva trebuia să fie expert în xml la un moment dat sau să dețină experiență de minim 6 luni în .net la alt moment dat, la 1 an înainte de apariția pe piață a primei versiuni .net pentru a fi băgat în seamă?

Ei bine, în marea asta de wannabe și impostori care cu toții urlă CLOUD! pentru ceva bani nemeritați în plus, Pocket este un produs care chiar vine ca o mănușă pe idee, arhitectural și ca implementare. E un exemplu printre nu foarte multele demn de respect tehnic vorbind în care nu s-a fortat nimeni să includă Cloud pe etichetă ca să poată vinde firma ceva mai scump peste un an.

Toate fiind minunate ai putea să te întrebi din ce trăiește Pocket având în vedere că nu afișează grețoasele reclame mijlocite de Google de genul “ai un mesaj nou apasă AICI ACUM!”.

Nu știu ce vând ei de fapt ca să acopere costurile de operare și profiturile, probabil informații despre ce citesc și deci ce cumpără oamenii. Pentru serviciul pe care mi-l fac aș accepta conștient să vândă datele astea anonimizate. Sper că nu vor trece la afișarea de reclame cum atâția alții au făcut pentru că asta ar duce la dispariția a aproape singurului motiv pentru care car în buzunar azi un regretabil găunos Android.

google, să cânte muzica!

Despre cum știe Goole să vândă muzică și cum nu știe să o redea am mai scris. La urma urmelor de ce i-ar interesa cum o sculți din moment ce ți-au vându-o deja? Sau poate mai vrei ceva reclame la preț redus?…

Ei bine acum 2-3 zile pe Nexus 7 2013 din dotare mi s-a instalat Android 4.4 (KitKat).

Primul lucru după delicata manevră a fost să verific dacă aplicația principală de la Google pentru cântat e capabilă de redarea melodiilor fără pauze între ele (concerte de exemplu), treabă pe care nu o putea face deși de exemplu iPod o făcea bine acum 10 ani, la prima versiune.

Primul contact cu Play (aplicația pentru muzică nu magazinul Google, nu e vina mea că așa le cheamă pe ambele) în Android 4.4 a fost brutal: dacă îi ceream să îmi arate colecția de muzică ordonată după gen, îmi spunea că nu am muzică stocată pe dispozitiv. Dacă îi ceream să îmi afișeze albumele, atunci avem totuși muzică stocată pe dispozitiv dar fără coperțile albumelor. Dacă îi ceream să îmi redea un album, fie și fără coperți (căștile mele oricum nu redau coperțile), redarea se făcea în ordine alfabetică, fără nicio posibilitate de a schimba ordinea pentru redarea normala a albumului. Pe dispozitivul mă-sii…

După jumătate de oră am decis că ar fi mai bine să apelez la MX Player ca să constat că “Versiunea Android nu este acceptată”.

Neavând de ales, am căutat o șurubelniță și o daltă mică și de la opțiunile “sistemului de operare”, secțiunea Aplicații, am cerut golirea cache-ului și șteregerea tuturor datelor pentru aplicația Muzică Google Play, operațiune pe care orice copil sau bunic ar fi făcut-o fără să ezite – nu mă îndoiesc. Ca prin farmec, pentru că recunosc, nu mă așteptam ca incantația la care am apelat în disperare de cauză să producă efecte, pe dispozitiv a apărut muzica stocată pe dispozitiv și la afișarea după genuri, albumele au recăpătat culoarea coperților, totul a devenit feeric și untos la atingere așa cum și-au și dorit “inginerii” de la Proiectul Unsuros.

Până și Ț-urile par afișate corect. RevoluȚionar!

După atâta efort am ajuns în final să verific și ceea ce îmi doream de fapt: știe în sfârșit Android 4.4 / Nexus 7 2013 / Aplicația Muzică Google Play să redea muzica fără întrerupere între cântece atunci când este cazul?

Aș putea fi mârșav și să spun “răspunsul în episodul următor”, eventual să uit să mai postez răspunsul câteva zile. Voi fi benevolent ;-) și voi spune-o pe loc: Android 4.4 cel puțin pe Nexus 7 2013 NU MAI FACE PAUZE între cântecele legate. Aleluia!

Atenție totuși să nu înclinați sau să nu mișcați prea brusc dispozitivul pentru că din cauza excesului de unt aplicat animațiilor, la rotirea automată a ecranului, procesorul quad-core + ultrasolidul kernel Linux + cei 2G de memorie RAM + deosebitul accelerator video Adreno 320 vor întrerupe puțintel muzica ÎN TIMPUL melodiei pentru a oferi în schimb o experiență vizuală de neuitat. Unt!

hydra globală analfabetă

Google a reușit să distrugă aproape complet sistemul de comentarii YouTube “integrându-l” cu Google+, serviciul pe care cu disperare încearcă să-l promoveze la întrecere cu Facebook.

Intenția este să forțeze cireada spre Google+ condiționând comentariile de pe YouTube de utilizarea activă a contului Google+ făcut oricum cu japca pentru a obține rezultate de frunte raportate în întrecerea cincinală pe ramură – secțiunea zootehnie socială.

Efectul în realitate a fost scăderea dramatică a activității “sociale” și a numărului de comentarii postate pe YouTube. Treaba lor – ei știu prețul pe care vor să-l plătească pentru Google+.

Nu doar că intenția e discutabilă în cel mai fericit caz dar execuția frizează penibilul. La fiecare accesare YouTube mi se cere (relativ indirect) să-mi divulg identitatea și să îmi fac cont Google+. De la o vreme, văzând că nici nu am cedat nervos nici nu am greșit click-ul, mi-au făcut ei contul cu forța – fără posibilitatea de a mă opune.

Azi nu mai găsești nimic pe Youtube: unde moderezi comentarii, unde marchezi ca spam, unde editezi sau dezactivezi un video etc. E o vraiște absolută într-un website unde până să apară obsesia integrării în absolut (aka Google+) lucrurile erau relativ clare și chiar funcționau.

Dacă ușurința de utilizare sau designul sunt teoretic vorbind discutabile și subiective, unele lucruri sunt indiscutabil penibile și nu depind de cine știe ce fantastice talente de design, programare, arhitectură, strategii. Măcar atât poți pretinde de la contractorii NSA, să știe dracului să scrie. Ceea ce evident nu e cazul. Așa arată Youtube în Firefox 25.0.1 în Windows 8 cu toate actualizările la zi:

2013-11-15_123231

2013-11-15_123255

Așa ceva nu am mai văzut în Windows de mai bine de 10 ani. Probabil “inginerii” țin la o experiență unitară pe toate sistemele de operare, motiv pentru care afișează fonturile – cu ceva eforturi suplimentare bănuiesc – și în Windows la fel de penibil ca în Android.

e toamnă iar episodul 1

E toamnă iar. Stau la geam…

ninja Așa începea în fiecare toamnă prima compunere de după încheierea vacanței mari și a perioadei de parctică de toamnă și mai mari.

Așadar… e toamnă iar. De data asta nu stau la geam ci plec în oraș cu ceva treabă. Intru într-o frizerie mică unde unica domnișoară din dotare stă pe scaunul de tuns și dă cu gheruța pe sticla telefonului său inteligent. După ce termină ce treabă importantă făcea ea acolo cu degetul, ridică privirea absentă și mă întreabă ce-mi doresc. Îi răspund că un tuns scurt cu mașina. De menționat că un tuns în cazul meu durează aproximativ 3 minute și 22 de secunde cu tot cu preludiu și cu plata de la final. Mă măsoară domnișoara frizeriță cu gândurile pe undeva prin memoria telefonului și dă din cap dezaprobator: numai cu programare. Coboară din nou privirea spre telefon ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și își reia zgâriatul cu gheruța pe ecran. Mă uit cu o indiscreție tristă pe ecranul telefonului să văd și eu ce face ea acolo cu degetul de se simte așa de bine încât să renunțe la banii mei. Eviden, toamnă fiind se ocupă de recoltă adică taie cu gheruța multicoloră pepeni, portocale și banane, evitând însă cu multă pricepere bombele, ca o adevărată ninja. Se vede clar că a exersat mult.

Notă tristă de toamnă și subsol: ca să instalezi jocul zemos Fruit Ninja trebuie aproape firesc să aprobi ca respectiva aplicație să afle oricând (și deci să poată și raporta) poziția ta geografică exactă pe bază de GPS.

androidul gratuit

Citesc că tocmai s-a lansat Android 4.3 pentru Samsung Galaxy S4 la englezi. Păi nu a apărut Androidul ăsta acum câteva luni bune? Cum azi? Asta îmi amintește de așteptarea mea de multe luni de zile pentru Android 4.1 pe SGS2.

Situația a devenit tradiție: Google lanseaza o nouă versiune de Android exclusiv pe un dispozitiv propriu – Nexus. După multe luni, “partenerii” Google reușesc uneori / eventual să porteze și ei acea versiune de Android pe cel mai scump dintre telefoanele din oferta lor. Alte luni după lansare vor fi necesare pentru stabilizare, reparare de erori și optimizări legate de GPS, restartari, consum excesiv de curent etc. Naivii vor spune că sursele sunt publice (doar așa scrie pe net) deci vina pentru întârzâiere aparține “partenerilor”.

În lumea efemeră a telefoanelor și tabletelor unde omul ține o astfel de jucărie în general sub 2 ani, câteva luni de întârzâiere e garanția mediocrității, uneori chiar a falimentului. Vrea cetățeanul să fie urmărit cu ultima versiune de Android? Să cumpere Nexus de la Google. Vrea Samung sau HTC sau altceva? La iarna, poate. Nu e bine să fii partener Google în mascarada asta? Google stă în față, iobagii pot spera în cel mai fericit caz locul doi. E prețul plătit pentru software gratuit: aștepți să-ți dea cineva pe gratis? Poți fi sigur că nu ai nicio șansă să fii cel mai bun.

Între timp Google deja a lansat, bineînțeles pe propriul Nexus 5, Android 4.4. Cam când credeți că îl pupă Samsung, HTC sau LG? La vară? Eventual. Cine e curios să ia un telefon cu sistem de operare vechi de 6 luni când poate avea la același preț unul la zi care garantat va fi actualizat imediat ce versiunea următoare va apărea? E aproape dubios cum “partenerii” mai vând altceva decât telefoane ieftine pentru lumea a treia.

Recomand un articol excelent deși foarte tehnic despre cum e să fii sclav la Google și cum nu ai nicio șansă să mai scapi vreodată dacă ai semnat intrarea în hora free-open-source.

Actualizare la articolul respectiv: între timp în Android 4.4 până și launcherul a devenit closed source și poate funcționa numai dacă folosește alte aplicații Google closed source licențiate eventual de Google celor cuminți. De fapt mai exact launcherul din Android 4.4 ESTE aplicația closed source Google Search pe care o primești doar dacă îți semnezi pentru eternitate libertatea. Free & Open Source!

Direcția e clară, drumul e luminos, să vedem cât mai durează până Samsung o vor lua direct peste bot de la stăpâni așa cum Acer deja au luat-o deja pentru că au îndrăznit să încerce alternative.

WordPress Appliance - Powered by TurnKey Linux