Subiecte

orange românia campioană la… tarife

Poate vreți să mergeți la mare.ro. Cine sunt eu să vă conving să nu o faceți… Poate ați ajuns la podul de la Fetești și vreți să plătiți taxa de pod (“peiajul” cum se zice în limbajul de cartier folosit la CNADNR) cu telefonul mobil printr-un SMS (de fapt prin 2 dar nu intru în detalii tehnologice).

Dacă ați ajuns așa de departe e clar că sunteți determinați să vă autodistrugeți vacanța deci să vă informez cum stă treaba.

Informațiile oficiale publicate de CNADNR pentru taxa de pod le puteți lua de aici.

La plata prin SMS, fiecare operator de telefonie mobilă are o pagină explicativă cu tarifele exprimate în euro:

Operator Cat.1 Cat.2 Cat.3 Cat.4
Vodafone 3,22 11,22 15,13 21,27
Orange 3,35 11,53 15,62 22,07
Telekom 3,10 11.22 15.12 21.26
RDS 3.10 11.22 15.13 21.27

De notat că doi operatori publică tarife cu TVA inclus iar ceilalți doi le publică fără așa că pentru normalizare am ajustat toate tarifele să fie cu TVA inclus.

Toate tarifele sunt mai mari la Orange! Probabil din cauză că _____________________________ ? Aștept sugestii să completez spațiul.

Poate Orange o să îmi trimită o scrisoare de amenințare cum că le afectez imaginea afișând tarifele publicate și link spre pagina oficială. Sau poate mai bine își tratează clienții cu același respect și cu aceleași tarife ca și ceilalți operatori mai ales când e vorba de taxe de interes public nu de horoscoape, rețete culinare, glume sau alte fițe.

Poate vă întrebați dacă și la alte plăți prin SMS Orange e la fel de campioană. Sigur că e. De exemplu la plata parcării prin SMS, Orange spre deosebire de toți ceilalți operatori încasează de la clienți pentru fiecare SMS, 5 cenți în plus. La fel la TOATE serviciile plătite prin SMS – Orange are tarif mai mare decât toți ceilalți operatori, cel puțin cu 5 cenți dacă nu cu 80 ca în cazul categoriei 4 la podul de la Fetești – Cernavodă.

Poate vă întrebați de ce mai sunteți clienți Orange dacă tot vă puteți porta numărul. Sau poate mă lăsați pe mine să vă întreb: de ce?

turism turism

Nu știu franceză așa că am apelat la specialist: Google.

În ziua de azi Microsoft traduce live vorbirea din chineză în engleză și înapoi pe Skype așa că știința traducerii pare destul de avansată.

Am luat frumos textul unui cântec (din interes nu de dragul cârcotelii) și am rugat un server de la NSA să mi-l traducă.

Rezultatul arată așa:

Au dessus des vieux volcans,
Glisse des ailes sous les tapis du vent,
Voyage, voyage,
Eternellement.
De nuages en marecages
De vents d’Espagne en pluies d’Equateur
Voyage, voyage,
Vole dans les hauteurs
Au dessus des capitales,
Des idées fatales
Regarde l’océan

Voyage, voyage
Plus loin que la nuit et le jour, (voyage voyage)
Voyage (voyage)
Dans l’espace inouï de l’amour.
Voyage, voyage
Sur l’eau sacrée d’un fleuve indien, (voyage voyage)
Voyage (voyage)
Et jamais ne revient.

Deasupra vulcanii vechi,
Alunecare aripi sub covoarele ale vântului,
Turism Turism,
Veșnic.
Nori în mlaștini
Winds de Spania în ploi Ecuador
Turism Turism,
Fly în înălțimile
Deasupra capitalele,
Idei Fatal
Vizualizarea ocean

Turism Turism
Mai departe decât zi și noapte (excursie de călătorie)
Turism Turism)
În spațiul incredibil de dragoste.
Turism Turism
Pe apa sacră a unui râu indian, (excursie de călătorie)
Turism Turism)
Și nu se mai întoarce.

 

Trebuie să recunosc că traducerea aduce o abordare stilistică nouă. Uite ce creație poate lua naștere din foarte big data + foarte AI + foarte ingineri isteți.

Întrebări pentru tema de casă:

  • de ce au dispărut virgulele care în original separă Turismul?
  • de ce fatalul original e scris în limba română cu majusculă? O fi numele unei actrițe XXX pe care Eric o cunoaște din cauză că e foarte… căutată?
  • oare cum traduce Skype vorbirea din chineză dacă reprezentanța comercială a NSA traduce în halul ăsta text scris între 2 limbi înrudite?

Hai lăsați netul și turism turism toată lumea că vine 1 mai!

adobe reader 2015

De când și-au pierdut orice speranță să mai repare Flash Player-ul și au înțeles că rescrierea lui de la zero e imposibilă, savanții de la Adobe se plictisesc. Așa de tare se plictisesc încât s-au gândit că ar fi timpul pentru o versiune nouă de Adobe Reader creativ numită DC – nu am idee De Ce. L-am instalat nu pentru că mi-l doream ci pentru că aveam nevoie. M-a cam contrariat maroul rău prevestitor cu iz de Ubuntu al icoanei dar am zis să nu fiu superstițios. Am deschis documentul cu care aveam de lucru și cum fereastra nu arăta chiar pe placul meu am zis hai să-l aranjez puțin. Încerc să ascund nu știu ce aiureala de cadru care ocupă întreaga parte dreaptă a ecranului (fiind oricum gol). Nu găsesc altă alternativă așa că mă uit după tradiționalul meniu View. Îl găsesc tradus Vizualizare și îl deschid:

2015-04-23_164306

TOATE opțiunile dezactivate. Hm mă gândesc, o fi protejat documentul meu deși mi-e greu să cred că ar putea fi protejat la zoom. Deschid alt document – la fel, toate opțiunile dezactivate.

Poate e ceva cu meniul Vizualizare, ia să vedem la Asistență:

2015-04-23_164412

Asta e culmea, ce nu am făcut bine?

Mă uit, mă minunez, încerc să înțeleg cu aș putea să-mi rezolv problema fără să folosesc meniurile deși e clar că situația nu poate rămâne așa. După câteva mișcări haotice și dezorientate de cursor deschid fără motiv meniul Editare:

2015-04-23_164435

Pentru că priveam ecranul cam oblic și soarele bătea destul de puternic, în primul moment mi s-a părut că primele 6 opțiuni din meniu sunt goale. Pun mâna în dreptul ecranului să umbresc puțin zona și parcă văd totuși ceva scris acolo. Mă concentrez mai bine: A..nu…lare, Reefectuare, da uite chiar scrie ceva. Bine dar de ce să scrie cu aproape-alb pe alb?? Încerc să găsesc o explicație. Poate pentru că e versiunea gratuită nu am acces la unele meniuri. Poate cu versiunea plătită vin și niște ochelari pe care îi pui pe USB și dintr-o dată vezi perfect toate opțiunile. Poate e o metodă perversă care să te facă să cumperi, un nou model de vânzare: PSO (Plătești sau îți Strici Ochii-ware). Sau poate, DOAR POATE, de fapt opțiunile gri din meniu nu sunt deloc dezactivate ci chiar din contră, sunt chiar exact perfect absolut active! Ce idee nebunească. Mă duc cu mouse-ul pe Preferințe… și dau un click neîncrezător cu aceleași așteptări cu care împingi peretele din bucătărie că poate se va deschide un pasaj secret, de care nu ai știut până acum, spre o cramă plină ochi de vin bun și vechi. Surpriza s-a produs și înțeleg dintr-o dată totul: griul e culoarea verii 2015 pentru opțiunile active din meniuri iar aproape-albul e în acest sezon culoarea oficială pentru opțiunile inactive. Adevărul e că dacă tot sunt inactive nici nu prea contează că nu reușești să vezi ce scrie, oricum nu le poți folosi, nu? E drept că există o curbă de învățare: la început încerci dar apoi înveți că nu are rost,nue greu. Nu m-aș fi gândit niciodată să ușurez utilizarea și să aerisesc interfața prin afișarea textelor așa încât să fie imposibil de citit. Și uite așa vedem ce rol are soarta: dacă ar fi rescris Flash Player așa cum orice om simplu credea că ar fi normal, specialiștii de la Adobe nu ar mai fi avut timp să fie creativi.

zdob și zdub

Pentru că au existat nedumeriri în ce privește omul cu inimă de piatră fără neam și fără vatră care le cam are cu vinul, vă supun atenției următoarea comparație:

2015-04-23_103043 intrebarile-la-care-traian-basescu-nu-are-raspuns-cine-va-da-socoteala-pentru-toate-158623

Ce vă spune ochiul lui drept (stânga în imagine)?

șmen

Există o practică legată de amenzi cu care nu am putut niciodată să fiu de acord principial: dacă plătești în 48 de ore, plătești jumătate.

Păi dacă sunt vinovat de ceva, pentru vina asta trebuie să plătesc, nu pentru binele bugetului, nu la negociere, nu la ofertă. Dacă plătesc în termen e bine, dacă plătesc după, plătesc majorări. De ce atâta grabă și mai ales de ce oferta așa de tentantă?

Mie personal îmi sugerează că autoritățile înțeleg că e posibil să fi amendat greșit sau abuziv și cu toate astea îți fac o ofertă tentantă, ca să nu riște să contești și să piardă. Practica mi se pare perfect imorală și deci mizerabilă. Te descurajează pe față să încerci să cauți dreptatea. Mă întreb dacă tot din dreptul roman izvorăște șmenozeala și sincer mă îndoiesc.

Dacă tot considerăm că e acceptabil moral ca autoritățile să ne descurajeze să ne căutăm dreptatea cu oferte financiare interesante, de ce nu extindem practica. De exemplu dacă la un proces pentru tâlhărie recunoști pe loc că ești vinovat, să se considere că a fost accident din imprudență. Sau și mai plăcut, la un proces de viol, dacă te recunoști… implicat, să se trateze ca la dentist: oral semiconsimțit seminedorit.

fonturi în windows 8.1

Pe vremuri Windows avea cea mai clară și mai lizibilă randare a textului pe ecran. Rezultatul pe total era o plăcere pentru ochi. Luați dacă aveți de unde un telefon cu Windows Phone 6.1 de acum… mulți mulți ani și priviți textul: literele arată și se îmbină perfect în cuvinte deși rezoluția e foarte slabă:

win61

Prețul clarității era plătit prin dificultățile la scalarea perfectă. Mai exact, textul “scris cețos” afișat cu Arial de dimensiunea X avea lățimea în pixeli L. Același text, afișat cu același font de dimensiune dublă, în Windows nu avea riguros lățime dublă în pixeli pentru că se prefera afișarea clară în detrimentul scalări perfecte (erorile sunt cauzate de alinieri la nivel de pixel mai ales la DPI mic/fonturi mici) și sunt marginale, provin simplist vorbind din “rotunjiri”.

Odată cu creșterea rezoluțiilor și a densității pixelilor a devenit tot mai important ca textul să se scaleze perfect la nivel de pixel așa încât modificând dimensiunea fonturilor / DPI, rezultatul să fie exact previzibil (textul mărit la 125% să se cuprindă perfect în cadrul unui buton scalat la 125%). Mulți știm cum arătau aplicațiile când se alegea o setare diferită de 100% la DPI: textele nu mai intrau în butoane, etichetele explicative deveneau prea mari și își pierdeau alinierea cu listele sau alte controale la care se refereau, eventual ajungeau să se suprapună.

Din nefericire nu există soluție care să rezolve simultan claritatea textului pentru fonturi mici relativ la grila de pixeli și scalarea corectă. Dacă scalezi corect, textul mic e greu lizibil și cețos. Dacă afișezi clar textul mic, nu mai poți scala perfect.

Windows a fost clădit cu prioritate pe claritate pentru că la vremea respectivă nu exista nici măcar perspectiva îndepărtată pentru 400+DPI, lucru care acum intră în normal la telefoanele peste medie. În timp a deveni necesar să se găsească un compromis mai bun pentru afișarea optimă la diverse densități în lipsa soluției ideale. Au urmat încercări și experimente. În .net derapajele legate de fonturi au fost sistematic parcate ca “won’t fix”. Cum să le și fixezi? Ori revenind la sistemul vechi, clar dar nescalabil, ori trecând la sistemul scalabil dar cețos. Orice cale de mijloc e un compromis care poate avea efect pozitiv uneori dar sigur în alte cazuri iese prost. WPF a venit și el cu un văl de ceață peste scris care i-a dat o personalitate aparte. Se vede clar că tinerii munceau la problemă. Anii au trecut și azi avem în Windows 8.1… haos. Nu înțeleg dacă e vorba de un drum doar parțial parcurs, abandonat sau de cineva care s-a pierdut încercând. Nu e vorba că aplicațiile arată fiecare altfel, asta nu ar fi așa o problemă. E vorba că însuși Windows arată schizofrenic. Nu mă refer la schizofrenia clasic / metro ci la cea a randării în același context (desktop), în ACEEAȘI componentă a sistemului.

Așa arată fără nicio schimbare a setărilor (el a vrut scalare 125% la UI) un Windows 8.1 dacă vrei să setezi drepturi de acces în rețea:

win8font

Fereastra Local Disk… arată perfect normal, text 100% clar și citeț. Dialogul de setări avansate care se deschide peste arată ca în dreapta imaginii: text neclar, mai îngroșat (deși nu e cu bold), literele mai înghesuite, nici măcar nu pot spune dacă e același font, te obligă să focalizezi până când lăcrimezi și îți dai seama că nu tu ai nevoie de ochelari ci echipa Windows are nevoie de management.

În iulie ar trebui să apară Windows 10, ce ziceți, dialogurile vor arăta exact ca acum (unul laie, altul bălaie), vor arăta ambele frumos ca și cel din stânga sau corect (?) ca și cel din dreapta?

oameni tehnici

wes-miller

pușca și cureaua lată

amfostdestept

Eu am fost jucător de poker și jucătorii de poker sunt foarte inteligenți.

         Ionuț Iftimoaie, vede-tă.

material

Google Nexus 7 2013, Android 5.0.2, AD 2015: de ceva vreme (cred că de pe la versiunea 5.0.2 adică ultima actualizare), fără motiv, cel puțin o dată pe zi găsesc tableta complet oprită (power off). Problema nu era așa de gravă dacă revoluționarul sistem de operare al NSA pornea în sub 8 secunde ca Windowsul de pe altă tabletă din casă (care are tot 2G de ram, tot 32G flash și tot cam 10 ore de baterie deși are ecranul mai mare). În loc de 8 secunde, Nexus 7 2013 bootează la rece în 51 de secunde, nu că e revoluționar? Buun…

Cică se zvonește în târg că stă să apară Android 5.1 așa că în timpul liber îl și aștept.

Azi tableta (după cele 51 de secunde necesare pornirii la rece) îmi spune că simte că-i vine o actualizare. Dau click cu degetul pe butonul Doamne Ajută și butonul dispare. Stau, stau, stau încă puțin după care revin și mai stau puțin. Aflu cu ocazia acestei stări că actualizarea are 169.7 MB (foarte informativă exactitatea raportării, m-ar fi ajutat să văd mai multe cifre după virgulă):

Screenshot_2015-04-16-19-26-31

Totuși stau de minute bune, de ce e blocat?

Stând așa (degeaba) mă uit la cât de frumos e designul introdus recent cu multe conferințe și fanfare. Doamne deci doamne cât e de revoluționar nou “limbaj vizual” din Android numit oh atât de inspirat de Google “material”. Atâția ochi dați peste cap pe internet, atâta cerneală scursă pe toate wordpressurile din domeniu, atâta excitație, atâta material de l…ollipop. Mă uit cât de perfect se completează cultural stânga jumătate englezească jumătate românească (system update / se încarcă) și cu dreapta-centru 100% americană. Hai să fac un screenshot îmi zic, poate o să am nevoie la bătrânețe. Bine bine dar de ce nu se mișcă? A trecut un sfert de oră…

(paranteză: medicul oftalmolog mi-a spus că e impresionat că am o privire atât de clară după atâta amar de ani de ecran)

Stai, parcă mișcă totuși ceva. Apropii ecranul de ochi și privesc intens. DA! Uite acolo e ceva cu galben, s-a mișcat!!! Vezi deasupra de “This software update will..” o liniuță cu lățime de 0.4 milimetri, galben deschis pe fond alb? Aia e! Material design frate, l-am văzut. Uite-o mișcă parcă e vie! E o bară de progres. Dar ce elegantă e ea așa subțire și galbenă pe fond alb acolo. Incredibil! Cine s-ar fi gândit… Dar cine să o fi văzut chiar dacă se gândea?

Acuma ca să fiu cârcotaș până la capăt aș putea să mă întreb de ce a durat 20 de minute să descarce 169 (virgulă 7!) MB când actualizarea unui Windows 8.1 (în total 1.05G, ce nasol) aici lângă mine tocmai s-a terminat în vreo 5 minute pe aceeași conexiune la internet.

Acum am pe tabletă Android 5.1 și speranța că tableta se va opri fără motiv ceva mai rar. Oricâte frustrări aș fi avut legate de problema asta, toate le-am iertat, toate s-au disipat ca norișorul material din stânga sus a imaginii în momentul de revelație în care am reușit să decodific semnificația elementului filiform galben. Atunci întregul limbaj vizual material mi s-a revelat, atunci am înțeles, de atunci bara galbenă nu-mi mai dispare din gând, de atunci sunt același om, nimic nu va mai fi ca înainte.

Seara s-a lăsat peste sat, actualizarea s-a terminat de instalat de minute bune, tableta s-a restartat (cu motiv!) pentru a finaliza (scuze, așa a scris pe ecran…). De jumătate de oră am Android 5.1, sunt fericit. Stai puțin, de jumătate de oră de când scriu aici tableta a fost oprită, de ce e caldă?? Nici nu știam că am tabletă cu încălzire în ecran. Ah, probabil e o optimizare introdusă în v5.1 legată de economia de curent și prelungirea vieții bateriei. Lăutari, să cânte muzica!

tineretul din ziua de azi

Am văzut un laptop interesant (ASUS UX305) și am zis hai să caut ceva recenzii. Nu recomand neapărat cititul de astfel de articole pe internet decât pentru cine știe să le interpreteze pentru că nu știi cât s-a plătit pentru niște cuvinte frumoase (sau urâte), cât e de competent (sau prost pur și simplu) autorul, care e politica editorială a angajatorului și alte câte și mai câte variabile fără legătură cu produsul recenzat. Multe din recenziile care apar sus la căutări sunt pur gunoi, site-uri web de vândut drivere împachetate cu adware sau chiar viruși. Altele sunt de pe site-uri renumite și au toate același șablon, aceeași ordine a cuvintelor de lemn și a graficelor de carton.

Am nimerit peste o recenzie care arăta puțin altfel decât cele cu care eram obișnuit: alt șablon, ceva mai multă vraiște în idei și organizare, repetări inutile, parcă era scris de mine – deci promitea. Dau cu ochii de numele autorului care de obicei e popular respectiv anonim dar acum era foarte probabil… român: Andrei Girbea. Interesant!

Citesc eu ce citesc, mă uit eu la poze ce mă uit (fără să activez Adobe Flash-ul care murdărea pagina) și ajung la un pasaj care trebuie să recunosc mi-a plăcut:

De asemenea trebuie să spun că experiența browsingului în Chrome nu e la fel de cursivă precum cea din Firefox sau în mod special în IE.

Ia auzi ia. Păi nu era Chrome începutul și mai ales sfârșitul?

Video-urile de pe Youtube văzute în Chorme încarcă procesorul mai mult decât în cazul celorlalte browsere.

Păi nu și-au făcut Google browser pentru că internetul lor era prea special pentru browserele existente? Nici măcar site-ul lor nu merge mai bine în Chrome? Are timp cineva să fie surpris? Vreun fan Chrome a încercat 2-3 zile în ultima vreme orice alt browser? Dar uite așa e românul, mai cârcotaș deci să-l citim mai departe:

Experiența mea inițială cu unitatea prototip UX305 a fost îngrozitoare ceea ce nu a mai fost cazul cu produsul final care totuși încă se lupta ici și colo [cu Chrome], așa că aș spune Core M nu este încă bine optimizat pentru Chrome…

M-am frecat la ochi și am mai citit de 5 ori. Cum adică procesorul nu e bine optimizat (încă!!!) pentru Chrome???

Câți anișori ați zice că are românașul nostru care a scris articolul având în vedere că nu pare că ar avea nici cea mai vagă reprezentare a relației dintre hardware și software? E semn de generație 2000 să nu ai idee ce dracu’ e cu regiștrii, ce treabă are cache-ul cu prefectura, cum și pentru ce e bun un compilator (chiar așa, pentru ce compilator în ziua de azi când e la modă PHP sau de ce nu doamne ferește node.js). De unde să mai înțeleagă studentul modern cu capul în cloud cine trebuie să optimizeze, cine execută, cum arată cod eficient și în general ce mama dracului înseamnă eficient, ce se întâmplă prin calculatoarele astea ca să își poată vedea fluid pornoșagurile în UHD/3D/7.1/60Hz. Azi cele mai cool jocuri sunt cele care au nevoie de cea mai rapidă placă grafică, cel mai rapid procesor și de ce mai multă memorie și dacă e posibil chiar și așa să se târâie. Simți puterea? Simți căldura din dreptul ventilatorului? Ăla e joc puternic bro. Cine să înțeleagă că foarte probabil e vorba doar de cod prost scris și că respectul îl merită cei care fac jocuri care arată la fel dar merg cât mai rapid pe hardware cât mai slab și nu invers.

Că așa arată profilul tipic al exponentului generației actuale în IT știam deja. Ce nu mi se pare prea OK în legătură cu autorul recenziei de mai sus e că bietul de el, cu mintea pierdută printre miliardele de MOS-FET-URI disperate să îi deservească s-a pus să recenzeze nu cine știe ce platforme ezoterice de prin nori, nu cine știe ce virtualizări ireale ci anacronicul de hardware pe care nu prea îl mai înțelege că ar fi cumva legat de software ci îl simte ca pe niște căpăcele cu litere care ajută degetele să facă să apară literele și desenele din cloud pe “led”.

Ce nu am reușit totuși să aflu din recenzie e cum sunt optimizate piciorușele de gumă ale laptopului pentru systemd, în special în cazul Ubuntu primăvară-vară 2015.

zdob și zdub

O trupă inspirată care îmi amintește de filmele cu Lizuca, Patrocle sau Jorj Voicu în rolul zmeului din copilărie. Întâmplător am descoperit un videoclip cu multe straturi, ca o ceapa culturală, probabil cel mai bun videoclip românesc: Om cu inimă de lemn.

Om cu inimă de fier

Fără soare sus pe cer

Vinul meu e meșter faur

Fierul îl preface-n aur.

Ghicitoare: cine e omul cu inimă de lemn / piatră / gheață / fier din figurine căruia îi face bine vinul?

Recunoaște cineva citatul acustic și vizual din Depeche Mode / 1987 de la minutul 2:30? Dar straturile de iluzie decojite din Tarkovsky din finalul Solaris de la minutul 2:55? Muzică populară Complice.

Tot întâmplător am dat peste ei cântând pe românește (!) în Piața Roșie din Moscova. Cum credeți că era titrat cântecul Dansuri?

2015-04-10_234239

arta cere sacrificii

Arstechnica.com e un site foarte citit, foarte influent pe care îl urmăresc zilnic cu toate că e vizibil pro-Apple.

Ieri pe prima pagina dau cu ochii de un titlu:2015-04-09_205705_cr

MacBook 2015: un laptop ciudat care probabil nu e pentru tine (încă).

Interesant, cum să publice Arstechnica un review cu un mesaj atât de explicit negativ despre Apple?

Observați că bietul om a simțit, probabil din instinct de conservare, că nu e chiar în regulă ce scrie și a adăugat vinovatul “încă”.

Cum aveam de lucru am lăsat pe mai tărziu lectura. După câteva minute redeschid browserul să citesc ceea ce părea o abatere de la normă deci promitea să fie interesant. Și chiar a fost. În 5 minute titlul articolului s-a schimbat:

2015-04-09_205739_cr

MacBook 2015 prefigurează un viitor care nu chiar aici.

Mult mai dulce. Mult mai prudent. Mult mai ambiguu în ce privește influențarea deciziei de cumpărare.

Credeți că am mai citit articolul? Mi s-a făcut puțin silă și am citit doar primele câteva fraze cu un gust de cenzură în gură. Andrew Cunningham care a semnat și originalul și versiunea secundă probabil a aflat în mod brutal că un cățel cuminte nu mușcă mâna care îl hrănește și a schimbat rapid titlul. Atât de rapidă a fost schimbarea (probabil telefonată de la Apple – da, arstechnica e ATÂT de important!) încăt nu a fost timp să schimbe și conținului din care nu mă pot abține să nu citez:

Majoritatea produselor sunt definite de ceea ce oferă. Comparativ cu alte laptopuri, MacBook e definit de ceea ce nu are.

Și încă una dacă nu e de ajuns:

În ciuda rezoluției native de 2304×1440, ecranul MacBook-ului arată ca unul de 1280×800…

Să vedem cât mai stă autorul angajat la arstechnica.com.

Ia de aici dacă vrei să verifici deși e posibil ca versiunea actuală a articolului să elogieze laptopul subțire fără mufe și cu ecran TN.

interviu la google

Am dat întâmplător peste un articol legat de interviuri pentru angajare la Google. M-a contrariat că Google mai apelează la ritualul primitiv al interviului în loc să se folosească de Marea Dată din dotare și de un “tool”. Dacă tot are profilul ultradetaliat al fiecărui candidat (și chiar îl are), nu ar fi mai ieftin, mai exact și mai în spiritul Noii Ordini ca decizia să fie luată într-un centru de calcul dintr-o țară unde curentul e ieftin și vremea la servere răcoroasă? Sau poate chiar acolo e luată de fapt și interviul e doar o ceremonie de dragul păstrării aparențelor.

Dacă aș vrea să mă angajez la Google aș fi așa de dezamăgit să fiu chemat la interviu, aș înțelege că toată teoria conspirației / noua ordine mondială v3.14 e praf în ochi și că firma la care urmează să mă angajez e mult mai slabă decât mi-am imaginat. Aș renunța la Google și aș depune imediat CV-ul peste drum, la Facebook.

ochiul dracului

hal_chrome_logo

HAL: This mission is too important for me to allow you to jeopardize it.

Dave Bowman: I don’t know what you’re talking about, HAL.

HAL: I know that you and Frank were planning to disconnect me, and I’m afraid that’s something I cannot allow to happen.

Dave Bowman: Where the hell did you get that idea, HAL?

HAL: Dave, although you took very thorough precautions in the pod against my hearing you, I could see your lips move.

dens

Viitorul este deja aici – doar că nu e uniform distribuit.

William Gibson

supraveghere și cenzură

Data And GoliathTocmai citesc Data And Goliath de Bruce Schneier.

Omul e activist și specialist în materie de securitate IT.

Autoritatea și credibilitatea l-au recomandat ca cenzor pentru documentelor cu care Edward Snowden a îmbogățit tezaurul de cunoaștere al omenirii.

Cartea merita citită de toți cei cărora le pasă de viitor.

Mă consideram un paranoic bine informat (cu toate că folosesc încă Google, nu și Facebook sau LinkeIn). Realitatea bate și cele mai negre previziuni.


Exemplu concret simplu:

– ai telefon mobil la tine (deci raportezi poziția în timp real)

– suni pe cineva  de 3 ori de pe 3 telefoane publice diferite

Rezultat: poți fi exact identificat.

Cum? În toate cele 3 momente, probabil o singură persoană (cu un singur telefon mobil, al tău) are coordonatele geografice care corespund celor 3 telefoane publice de pe care ai sunat. Simplu dar te-ai gândit vreodată ca ATÂT de simplu? Durează sub 100 de milisecunde scriptul. Sigur în raportul rezultat apari cu CNP, poză față și profil, înclinații, slăbiciuni, locuri frecventate etc.


Viața fiecăruia dintre noi e ca o carte deschisă pentru Google, Facebook, operatorii de telefonie mobilă, până și pentru autorii jocului Angry Birds.

Ce se poate face cu datele astea? Orice. Se poate alege ce președinte vrea Google sau Facebook de exemplu. Citește cartea să vezi cât de simplu.

Fiecare cuvânt scris, fiecare loc unde te-ai intersectat cu cineva, fiecare telefon dat, fiecare oprire a telefonului mobil (nu e suspect că l-ai oprit?), fiecare poză făcută deliberat sau întâmplător de tine sau de altcineva te acuză. Încă nu contează de ce anume ești acuzat cu condiția să-ți vezi de treabă. Toate datele astea despre tine, agregate, frumos organizate se pot cumpăra și îți vor afecta direct viața. Viitorul angajator va vedea un rezumat al vieții tale așa cum un algoritm imbecil îl va concetra într-o pagină: bețiv (14 poze în care apari cam roșu la față pe FB), curvar (12 prietene în 3 ani + 18 încercări reușite + 12 încercări eșuate de a le înșela) etc etc, toate de vânzare, toate adevărate, toate interesante. Savuros? Te recomandă neapărat pentru angajare.

Citește cartea, e de speriat ce ni se întâmplă deja.

Știu, o să spui că toate astea nu te afectează direct sau și daca ar face-o, e ceva ce se va întâmpla cândva peste 20 de ani așa că vei continua să te exhibi automatizat pe toate serviciile online. E plăcut să vadă toți dușmanii cât mai des poze cu farfuria plină de caviareturi și sticle scumpe de vin, eventual împerecheate cu coordonatele GPS ale unor restaurante foarte scumpe. Să crape fierea în concurență și de ce nu și în foștii colegi de școală! Când știi că alții suferă din cauza succesului tău, buchetul vinului e mai… satisfăcător.

Ei bine, toate astea te pot afecta azi. Pe mine m-a afectat. Azi pentru prima dată după decembrie 1989 m-am oprit din a spune ce aveam de spus pentru că știam că eram “ascultat” și informația va rămâne pentru totdeauna la index. Azi Google și Prietenii m-au făcut să-mi înghit gluma și să NU dau send la e-mail.

Un bun prieten pe care îl salut și care va rămâne și el definitiv în bazele de date de la Poliția Gândirii cu eticheta “suspect! idei periculoase”, citind și el cartea de care spuneam, mi-a trimis un e-mail. Citez fără permisiune deși Google și prietenii știu exact cine a scris textul printr-o simplă căutare:

Eu fix acum sunt in fata sediului NATO din Luxemburg; crezi ca mesajul asta e deja interceptat?

Am zâmbit, îl cunosc și știam că e umor negru (ai indexat și asta Google? scuză-l, a glumit! se poate pune un tag ca să te informăm când glumim?).

Am dat să răspund pe același ton cinic:

Încearcă să te porți cât mai firesc și mai ales nu opri telefonul!

M-am oprit înainte să dau send la e-mail. În mod cert cuvintele astea vor rămâne pentru totdeauna în biografia digitală a noii Securități. Sigur algoritmii nu sunt încă destul de performanți să facă fază unui astfel de grad de cinism. Cine sunt eu să îi asociez profilul online cu cine știe ce etichetă de om periculos pentru Noua Ordine? De ce să-i distrug cu gluma mea orice șansă să se mai angajeze în viitor la o Agenție Serioasă sau la furnizorii Agenției? Sau cine știe poate să determin săltarea de pe stradă a bietului om cu glume deplasate în repertoriu.

Azi Google și noua ordine mi-au pus pumnul în gură și am ales să nu mă exprim liber ÎN CONTEXT PRIVAT pentru că asta ar putea face rău cuiva în mod direct. Azi mi-a fost 100% clar că Securitatea era o umbră palidă pentru ce urma să ne aducă peste 20 de ani “libertatea”.

Aveți grijă ce și cui scrieți, pe cine și când sunați, ce citiți, în ce direcție priviți prea insistent. Toate “greșelile” de azi vor contribui la nota pe care o vei avea atârnată pentru totdeauna de gât. Cine știe cine va fi la putere peste 10 ani și parametri algoritmilor de arestare automată ar putea fi ușor modificați.

Ce putem face? Aproape nimic. Totuși…

  • Încearcă să faci conștient un cunoscut mai răsărit de cum e supravegheat și indexat. Explică-i că asta îl va urmări toată viața și îi va influenta direct viitoare angajări sau relații. Măcar să știe ca să nu poată invoca peste ani inocența.
  • Redu la minimul strict necesar informația privată pe care o expui.
  • Blochează în browser cât mai multe metode de a fi urmărit (există pluginuri pentru asta).
  • În orice caz respectă dorința ALTORA de a nu ajunge din cauza TA să fie indexat. Nu pune poze cu alte persoane pe site-uri, e dreptul lor la imagine și intimitate, poate ei nu vor să pui umărul la urmărirea și indexarea lor. Nu e dreptul tău moral să îi dai în gât pe alții!
  • Nu folosi Google pentru căutări și în general pentru nimic! Încearcâ DuckDuckGo.com în loc.
  • Nu folosi Dropbox, OneDrive, GoogleDrive! Folosește un serviciu de stocare cu criptare end2end (Mega, Spideroak).
  • Nu folosi sau redu la minim (strict necesar dacă există așa ceva) orice interacțiune cu Facebook, LinkedIn.

Orice spui sau lași să se afle despre tine sau despre alții va fi de vânzare și îți va afecta direct viitorul atât ție cât și celor implicați (prieteni, rude, cunoștințe).

Dacă faci toate astea oricum vei fi urmărit, poate chiar mai mult pentru că ai profil suspect și deci meriți mai multă atenție, CPU și spațiu de stocare dar măcar ai impresia că ai încercat să faci ceva.

ecrane

Părinții sau bunicii se bucurau când mergeau la cinematograf la un film “pe ecran lat”. Ce mai experiență. Cu timpul ecranele au devenit tot mai late. Ce mai experiență… S-a ajuns treptat ca factorul de aspect să “evolueze” de la 3:2 la 16:10 apoi la 16:9 ca în final (sper!) să faci luxație la gât ca să cuprinzi lățimea unui monitor 21:9. Ăsta da ecran lat. Toate aparent în numele modei. Monitoarele vechi arătau demodate, lumea vroia monitoare cât mai late. De fapt ce nu înțelegea lumea în mare majoritate era că de fapt nu erau cine știe de late noile monitoare ci mai ales SCUNDE. Toate industria făcea tot posibilul să împingă spre extrem factorul de aspect dintr-un motiv foarte simplu: principala unitate de măsură când compari, vinzi sau cumperi un monitor este diagonala. Oamenii cumpără (și deci plătesc pentru) un monitor de 19’’, un monitor de 21’’, 24’’ și foarte rar mai mult. Cheia primară care stabilește ce cumperi și cât plătești la un monitor este diagonala. Asta scrie mare pe cutie, pe etichetă, pe pliantul de la supermarket cu superpreț de superofertă Un monitor cu raport foarte mare lățime : înălțime, la o diagonală dată are suprafață mult mai mică, are pixeli mai puțini, e mai ieftin de produs dar e “același”, e în aceeași categorie pentru că are aceeași diagonală.

În imaginea de mai jos sunt comparate 2 monitoare, unul de 23’’ cu deja debilul factor de aspect de 16:9 cu unul de 25’’ (diagonala semnificativ mai mare!) cu factor de aspect psihiatric de 21:9:

um65_03_02

Oricine nu vede imaginea ar alege monitorul de 25’’ pentru ca e clar mai mare. De fapt el e mai scund (semnificativ mai scund) decat monitorul mai mic. Foarte frumos ca poți vedea 3 pagini în același timp. Păcat că nu poți și să citești ce scrie.

Ion merge la mall să cumpere un monitor. În stânga e o cutie cu un monitor 16:9 cu diagonala de 21’’ care costă 800 de lei. În dreapta e un monitor cu aceeași diagonală de 21’’ 16:10 care costă 830 de lei. Aceeași firmă, același aspect, același finisaj, aceeași calitate a ecranului. Pe care îl alege Ion? Pe care îl alege supermarketul pentru coperta pliantului și pentru “superofertă? Păi ambele sunt de 21’’, aceeași marfă dar unul e mai ieftin. Ion pleacă fericit acasă cu un ecran și mai lat, și mai la modă, de fapt și mai mic. Ca să citească ce a mai postat vecina pe FB trebuie să facă scroll pe verticală pentru că jumătate din ecran e ocupat de decorațiunile ferestrei browserului, linkuri, header, footer, bara de taskuri și vreo 3 toolbaruri de genul ask.com & prietenii. Noroc că Ion nu citește ceva mai consistent pentru că dacă ar face-o, rotița de la mouse ar deveni principalul element de interacțiune cu calculatorul: 2 secunde de monitor, o secunda de rotiță.

lg-monitor-extrawide

Dacă Ion ar fi și programator și ar avea nevoie de cât mai mult (con)text ca să înțeleagă codul, eventual 2 regiuni separate pe verticală pentru cod editat sincron… Dar Ion nu e cazul. Ion e fericit, supermarketul e fericit, producătorii sunt fericiți, monitorul de 16:10 nu se mai cumpără deci nu se mai produce. Își amintește cineva să fi văzut de 5 ani încoace vreun monitor 3:2, unu singur măcar pentru neadaptații anacronici și șovini ca mine?

Când citești nu e așa dramatic, citești de sus în jos, rar revii, navighezi simplu și linear pe verticală. Când programezi, întregul proces presupune nenumărate plimbări prin cod, fiecare deplasare costă nu efortul de a naviga ci pierderea vechiului context (nu mai știi și nu mai vezi unde erai și ce făceai):

  • oare ce buclă se termină aici? (nu se vede că ecranul e puțin prea scund și dai un page up)
  • ah, nu era o buclă, era un if (dai un page down să revii dar până găsești linia ochii și atenția îți cam fug câteva secunde)
  • aici eram, bun! dar de ce nu pot apela funcția asta cu parametru int64?? (2 page up la definiție – da, știu că unii au intelisense)
  • aa, e definită cu parametru int32 (3 page down înapoi, nu  – prea mult, 1 page up)
  • stai așa, decât să mă tot plimb mai bine fac split și văd una sub alta ambele regiuni (split)
  • așa da! acum am 4 linii de cod vizibile în regiunea de sus și 6 în regiunea de jos, pot lucra liniștit

 

Există și alternative. Pentru clienții cu nevoi speciale industria oferă rotirea ecranului.

Pe vremea 3:2, rotirea era o treabă excelentă. Puteai folosi monitorul în mod rezonabil cu ambele orientări:

L1932P_lge01_LG01L1932P_lge03_LG03L1932P_lge04_LG04

 

Încearcă să îți imaginezi un monitor 21:9 orientat vertical. Dacă nu reușești, să zâmbim împreună:

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Monitorul ca monitorul, dacă faci eforturi mari încă poți găsi un monitor acceptabil. Dacă e mare se poate supraviețui binișor cu un monitor 16:10 ca programator. Ce te faci cu laptopurile? Acolo nu mai e așa ușor de ales, exista practic o singură alternativă: lupa + scroll.

Felicitări Apple pentru că nu ai făcut încă un iPad 21:9 și pentru că în general ai un fel de reținere de bun simț în privința aberațiilor (greu au cedat și la dimensiunile de telefon dar acum au intrat și ei în rând cu lumea și oferă un telefon care se poate folosi dacă e ținut cu 3 mâini).

Moda ca și istoria sunt ciclice, trece și asta. Ca de obicei Google sunt în avangardă. Ce au descoperit savanții englezi / japonezi / americani și inginerii de la Google după ce au forat adânc în big-datele lor ne(rel)aționale? Ceva cu totul neașteptat și contraintuitiv: unii oameni citesc. Unii oameni au și dimensiune verticală, dacă nu a gândirii și a atitudinii, măcar a vederii. Ați ghicit unde m-am chinuit să ajung? La noul Google Chromebook Pixel 2:

chromebook-pixel-2015-01_story

Parcă aud 2 elevi intrând în supermarket (deși capodopera nu se vinde acolo):

Deci duamne deci uite băi cum arată laptocu ăla bă săm fut una e ca de pe vremea lu bunicu gen. Cum să te uiți bre la filmeșiserialehașdepenet la așa ceva duamne ce praf hai dracu daici să mâncăm.

Probabil în 5 ani moda se va schimba, pantalonii vor fi iar evazați (sau prea strâmți jos – tot aia e), ecranele vor fi din noi mai înalte și Google Chormebook Pixel 5 va descoperi revoluționarul factor de aspect 21:9 spre mirarea liceenilor din viitor.

Notă: nu mă gândesc să programez un laptop de la Google. În general nu aș vrea să am de a face cu ecosistemul lor dincolo de e-mail, de fapt nici cu el. Partea bună e că din când în când, probabil nu din cauze profunde ci doar ca să fie la modă sau diferiți, Google care au un nume destul de important induc schimbări ale modei care întâmplător pot avea și implicații pozitive. Sper ca ASUS, Acer, DELL și alții de la care aș cumpăra probabil în viitor un laptop să observe “trendul” așa încât pe ecranul următorului meu laptop peste câțiva ani să încapă ceva mai mult cod și să fie nevoie de 15% mai puțin scroll.

twitter vs people

Într-un debil exces de autoinfatuare, Twitter – serviciul de care nimeni nu are nevoie deși câțiva ziariști îl folosesc, nu știu nici ei de ce – impune ca utilizatorii rețelei TOR care se conectează la minunatul și neprofitabilul împrăștietor de zvonuri să ofere un număr de telefon valid.

Ha ha ha. Probabil aburiți alcoolic de cât au impresia că valorează, Twitterii nu pricep cine (nu) sunt ei și cine e TOR.

TOR sunt UTILIZATORII mă milog ofertant de rudiment de miniserviciu ce ești. Spune mulțumesc că te bagă dracului cineva de acolo în seamă la cât de puțin ai de oferit, nu le pune condiții. Foarte curând când se va dezumfla și bula asta de nonvaloare online numită Twitter, o să găzduiască ei însuși niște relee și câteva puncte de ieșire din TOR, doar doar îi mai bagă cineva în seamă și le donează 5 dolari de milă. Cât tupeu infect – s-a suit scroafa în copac. Sau ți-a sugerat secretara adjunctă de la NSA că anonimitatea nu e tolerată în lumea “civilizată” și ai pus botu’ imediat ca slugoiu’? Oricare din alternative e adevărată, jegul pute de la distanță.

Apropos, folosește dracului cineva din lumea reală Twitter?? Dacă da, păcat. Hai jet!

pe cale, pe lângă drum

Azi trebuie să fii cool, neapărat, obligatoriu, cu forța mai cult în cap decât îți permite fiziologia propriului organism. Pe cale de consecință…

Deja am trădat subiectul postării. Subiectul e Calea de Consecinței (fără număr).

Cum poți fi șocant de erudit în anii 2010 și ceva? Știu două metode 100% sigure. Ambele implică umilirea adversarului din conversație. Ambele trebuie să arate nu atât cât e protagonistul de cool în valoare absolută ci cât de muci de praf e adversarul în comparație, adversar care dintr-o dată nu mai poate combate subiectul pentru că nu înțelege nici măcar sensul sau succesiunea prepozițiilor din “conversație”.

Metoda 1 100% sigură deși deja oarecum depășită este abuzul de acronime, cu cât mai obscure, cu atât mai mândru pronunțate. E demodat dar e absolut sigur că oricât de bun e adversarul, nu are cum să reziste la o frază care conține 2-3 acronime atent pregătite în avans ca să fie clar că nici dracu’ din cei prezenți nu a auzit de ele. În secunda doi adversarul prea rușinat ca să ceară decodarea de teamă să nu pară incult, e dezarmat, nu mai poate riposta, reduce ritmul conversației, încearcă să schimbe subiectul. În secunda trei poți încerca un îngăduitor “cum nu ști ce înseamnă?” ca să forțezi rușinea victimei spre un nivel superior.

Metoda 2 100% sigură e ceva mai la modă. Aruncă în conversație, dacă se poate printre acronime obscure pentru potențarea efectului, sintagme de lemn din te miri ce domenii ale științei. “Pe care de consecință” e pe val la capitolul ăsta. Dacă vrei sa pari științific, nimic nu mai e “din cauză că” sau “deoarece” sau doamne ferește de ghiolbănescul “pentru că”. Azi mașina nu se oprește pentru că nu mai ai benzină. E prea simplu să începi cu subiectul comunicării – mașina care s-a oprit. E mai palpitant să lași deznodământul pentru final: azi ai uitat să alimentezi și pe cale de consecință (nu în mijlocul intersecției, nu pe Calea Martirilor!) mașina s-a oprit. Șoc și uimire în rândul auditoriului. Picătura de salivă din gura căscată de respect și uimire a victimei se prelinge și cade pe birou. Uau! Cel mai disperat exponent al curentului este vorbitorul la televizor prea plin de adâncimea spuselor proprii ca să respecte ascultătorul: Badea Mircea. Ai rămas fără benzină la mașină? Poți vorbi ca Mircea Badea, ce ocazie! Mă gândesc că Mirciulică, plătit fiind să șocheze în fiecare seara populația (ceea ce recunosc – e greu), a avut un motiv întemeiat când a apelat la expresia bizară din cine știe ce culegere de probleme de analiză matematică de Sirețchi & Românii. După ce a șocat de 3-4 ori lumea, sărmanul s-a ales cu ticul verbal. A fost motivat profesional la început, măcar atâta scuză are. Eu care am o problemă neuronală și cad în plasă la orice expresie prea aleasă încercând să o decodez în loc să o ignor (doamne ajută să fie nerecursivă), am tot încercat să dau un sens “construcției”. Dacă reușeam nu mai postam azi. Ce treabă are calea cu consecința? Și de ce “de consecință”? Nimic nu e normal sau caracteristic limbii române în toată… compoziția. E posibil să pari un mare matematician de timp liber pentru câțiva foarte puțini din umiliții în conversații dar în afara contextului matematic (și personal chiar în context aș zice), expresia e jenantă pentru cine nu e destul de prost să se lase impresionat sau pentru cine se uita la Antena 3. Și uite așa firesc și repejor am ajuns la un alt exemplu de oftat postmodern de atâta erudiție colocvială: “celeritate”. De data asta șocul nu vine din matematică ci din lumea interlopă a justiției. Totul e azi cu celeritate la televizor sau dacă nu e în orice caz ar trebui să fie. Și totul e “în raport de”. Cicero sau ce? Lipsesc doar pietricelele în (raport de) gură ca să creadă toți matematicienii că ești jurist destul de prudent. Și pentru bună măsură, să nu uităm la fel de eruditul “trivial” devenit deja – scuzați – banal. Azi nimic nu mai e simplu, nici chiar banal. 1+1=2 e trivial spre porno. Dacă nici cu asta nu ai doborât moralmente dușmanul din conversație… e bine să încerci să te concentrezi pe subiect. E mai complicat, nu funcționează pe bază de rețetă pentru că subiectele sunt diverse dar în ultimă instanță, când niciun driblaj lingvistic nu reușește să umilească destul de celeristic (celeros? celebral?) persoana cu care stai de vorbă, ultima șansă o reprezintă să lași artificiile și să te concentrezi pe subiectul discuției. La urma urmelor interlocutorul nu e neapărat să iasă umilit din experiența conversației. Încercăm? YMMV.

astăzi iar la telejurnal…

Mă uit cu uimire la televizor unde un parlamentar (încerc să îi aflu numele) scuipă isteric în microfoanele Antenei 3 cum că este de necrezUUUUUt ca în condițiile de astăzi din EuropAAAAA să nu cerem celor 19 milioane de infractori_deci_viitori_teroriști actele de identitate la cumpărarea unei cartele de telefon mobil prepay. De parcă unui terorist i-ar fi teamă de păcat să fure un telefon mobil cu abonamentul plătit la zi.

Aparent domnul constituțional Zegreanu a avut telefonul închis și nu a primit indicații de la stăpân când a judecat constituționalitatea “legii big-brother”. În deruta cauzată de lipsa de comenzi, “jucătorul” și colegii au decis că ar fi neconstituțional să cumperi cartele prepay cu buletinul. Gravitatea faptei este abia cum devoalată cu complicitatea Marii Republici.

Parlamentarul nervos, cu venele stând să-i crape și clăbuci la microfon are și argumente logice pentru înfierarea semineclarvăzătorului constituțional (care chiar nu mi-e drag deci să nu se înțeleagă că l-aș apăra):

SĂ NE SPUNĂ ȘI NOUĂ DOMNUL ZEGREANUUU <inspirație adâncă>

CUM ÎN STATELE UNITE ESTE CONSTITUȚIONALĂĂ, ÎN GERMANIA ESTE CONSTITUȚIONALĂĂ <inspirație sufocată>

ȘI ÎN ROMÂNIA ESTE NECONSTITUȚIONALĂĂĂ! <băut 1x pahar apă gratis pe cheltuiala Antenei 3>

Dincolo de atâtea diferențe între Statele Unite, Germania și România, dincolo de faptul că popoarele lor nu au fost dăruite precum al nostru cu Zegreanu & Colegii, nimeni din studioul unde nervosul își împrăștie generos streptococii nu are prezența de spirit (sau altceva) ca să îl informeze pe supărat că – surpriză: Statele Unite și Germania, din fericire pentru ele au alte constituții decât România.

WordPress Appliance - Powered by TurnKey Linux